În faţa suferinţei acţionezi, nu filosofezi
Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul. Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi, şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Matei 17, 10-18
Prima parte a discuţiei Domnului Iisus Hristos cu ucenicii Săi, am putea spune că este ceva mai filosofică. Apostolii au dorit să fie lămuriţi în legătură cu venirea lui Ilie, profetul din Vechiul Testament. Ei ştiau că Ilie trebuia să se arate înainte de venirea lui Mesia. Mântuitorul le-a explicat că activitatea Sfântului Ioan Botezătorul o putem considera ca fiind a lui Ilie. Partea a doua a Evangheliei este una care ne mişcă inimile. În faţa Domnului Hristos a venit un om disperat şi L-a rugat pe Fiul lui Dumnezeu să-i vindece copilul. Durerea acestui tată era mai intensă decât curiozitatea ucenicilor legată de Ilie. În faţa suferinţei acţionezi, nu filosofezi. Curiozitatea îţi poate oferi un plus de cunoaştere, suferinţa te face să îngenunchezi şi să-ţi înalţi ochii spre Dumnezeu. Prin vindecarea copilului demonizat, Domnul Hristos a lămurit pe ucenici, dacă mai era nevoie, că a sosit vremea izbăvirii, iar tatălui îndurerat i-a oferit fiul vindecat. Aşa lucrează Domnul Hristos!