În lucrarea Sfintei Liturghii

Cuvintele Sfântului Antonie cel Mare „Sfătuieşte-te cu Dumnezeu şi oamenii vor veni şi se vor sfătui cu tine” sunt extrem de potrivite în contextul existenţei unei comunităţi în care pluralismul ideilor şi al valorilor autentice se întrepătrund. Evident că este vorba aici de întâlnirea în „Duh şi Adevăr” (Ioan 3, 23) a celor ce au pecetea apostoliei în Hristos, prin Taina Sfântului Botez şi care formează ceea ce noi numim astăzi parohia. Ca şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu, fiecare dintre noi „cunoaştem în parte şi în parte prorocim” (I Cor. 13, 9) că nu suntem în această lume stăpâni ai adevărului sau ai materialităţii, ci „împreună-slujitori” (Coloseni 1, 7) în „iubirea cea întru Duhul” (Coloseni 1, 8), ce se revarsă peste noi în mod minunat, aşa cum li se întâmpla colosenilor, cărora Sfântul Apostol Pavel le-a adresat aceste cuvinte.

Legătura harică a noastră cu Dumnezeu se fundamentează pe faptul că „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei 13, 8), ca o garanţie a relaţiei de co-slujitori la care suntem chemaţi. Prezenţa Domnului în mijlocul nostru este posibilă întrucât „frângerea pâinii” reprezintă nu numai Jertfa nesângeroasă a Mântuitorului Iisus, ci crearea unui spaţiu de comuniune în care fiecare dintre noi mortificăm pornirile pătimaşe. Fără smerita cugetare pe care o exersăm în Taina Sfintei Spovedanii, experienţa unei realităţi divine actuale devine puțin probabilă. Trăirea particulară a împărtăşirii cu Hristos Cel euharistic devine un bun comun printr-o mărturisire de credinţă publică în cadrul comuniunii noastre fireşti, mai ales dacă aceasta are loc dincolo de spaţiul sacerdotal propriu-zis, aşa numita liturghie după Liturghie. Externalizarea liturghisirii (slujirii) noastre, în faptă şi cuvânt, are, în esenţă, un caracter ecumenic, universal. Domnul Hristos S-a jertfit „ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21). (Pr. Sebastian Cătălin Hogea)