Înainte-prăznuirea Adormirii Maicii Domnului
Între sărbătorile Bisericii Ortodoxe din cadrul unui an liturgic, praznicele închinate Mântuitorului Iisus Hristos, numite Praznice Împărăteşti, şi cele în cinstea Maicii Domnului sunt celebrate în mod deosebit, prin slujbe speciale care simbolizează pregătirea creştinilor pentru primirea binecuvântării lui Dumnezeu, dar şi bucuria credincioşilor trăită comunitar în cadrul sărbătorii.
Între cele patru praznice închinate Maicii Domnului, Adormirea sa este sărbătorită în mod special, fiind precedat de un post mai aspru decât cel al Sfinţilor Apostoli, deoarece în cele 14 sau 15 zile ale sale nu se mănâncă peşte decât la praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, iar în celelalte zile se posteşte până la ceasul al nouălea din zi, luni, miercuri şi vineri mâncându-se mâncare uscată, iar marţi şi joi, mâncare fără untdelemn şi vin, la care se face dezlegare doar sâmbăta şi duminica. Toate acestea sunt însoţite de rugăciune intensă şi metanii.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este anticipată de Înainte-prăznuirea Adormirii Maicii Domnului, zi în care, după tradiţie, se sfârşeşte Postul Sfintei Marii, iar la mănăstiri şi parohii se săvârşeşte slujba Prohodului Maicii Domnului, inclusă în cadrul Privegherii, după aceeaşi rânduială ca la Denia Prohodului Domnului şi Vinerea cea Mare. Acolo unde nu se săvârşeşte slujba Privegherii, Prohodul Maicii Domnului se include în rânduiala Vecerniei mari, înainte de otpust.
Prohodul Maicii Domnului a fost tradus pentru prima dată în limba română în anul 1820 de Ion Pralea, iar de atunci a intrat treptat în cultul Bisericii. Cele 192 de strofe ale prohodului, împărţite în 3 stări, se intonează din mijlocul bisericii, unde este aşezat Epitaful Maicii Domnului, iar în lipsa epitafului, icoana Adormirii Născătoarei de Dumnezeu. Ca şi în Vinerea Mare, după terminarea prohodului, se face înconjurarea bisericii cu Epitaful Maicii Domnului şi steaguri bisericeşti, această procesiune fiind marcată de patru opriri.
La final, epitaful se aşază la locul său de cinste, iar nu pe Sfânta Masă, aşa cum se face la Denia Prohodului, deoarece prestolul reprezintă Golgota, adică Altarul de jertfă al Mântuitorului, mormântul Său, deoarece acolo sunt aşezate cinstitele daruri după Vohodul cel mare, precum şi Tronul lui Dumnezeu, deoarece prin Sfânta Jertfă săvârşită pe acest Altar se împărtăşeşte lumii întregi harul cel mântuitor şi sfinţitor.