Înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos

Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul luminează cu ale sale raze strălucitoare bolta Bisericii Creştine ca nimeni altul, personalitatea sa fiind prezentă în conştiinţele şi sufletele oamenilor din cele două lumi, a Vechiului şi a Noului Testament, de aproape trei milenii. Vremurile au trecut şi vor trece mereu, dar Sfântul Ilie rămâne acelaşi, nu doar în memoria oamenilor, ci şi în viaţa lor, ca unul apropiat de credinţa şi aspiraţiile lor pentru dreptate şi adevăr. Căci el a ţinut aprinsă flacăra credinţei monoteiste, într-un singur Dumnezeu, în mijlocul poporului lui Israel şi al altor popoare.

Sunt multe şi minunate faptele Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, numit aşa după localitatea sa de origine, Tesva. Pentru că era bine cunoscut, a rămas în inima poporului ales. Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos face referire la el: „Adevăr vă spun vouă că multe văduve erau în vremea lui Ilie în Israel..." (Luca IV, 25). Iar pe Muntele Taborului, într-un moment de unică importanţă revelaţională, când Domnul Îşi descoperă Dumnezeirea Sa prin Schimbarea la Faţă, Prorocul Ilie, alături de Moise, este prezent aici, vorbind cu Domnul. Încât, chiar şi numai aceste mărturii dau o imagine reală a locului său în ierarhia cea mai înaltă a sfinţilor.

Contextul istoric al lucrării de propovăduire a Sfântului Ilie

El rămâne mare şi datorită împrejurărilor istorice în care a trăit. Răutatea, nedreptatea, patimile, josnicia şi impietatea în care zăcea atunci omenirea atinseseră apogeul. Regii, conducătorii poporului, se îndepărtaseră de credinţa adevărată a strămoşilor lor. Aşa au fost Baeşa şi Ela, fiul acestuia, ucis de urmaşul lui, Zimbri, care s-a sinucis. A urmat Omri, urcându-se pe tronul regesc tot printr-o crimă, omorând pe Tibni, rivalul său. În locul lui a venit fiul său, Ahab, când impietatea, nelegiuirea şi cruzimea nu mai cunoşteau margini: „Şi a săvârşit Ahab, fiul lui Omri, fapte rele înaintea ochilor Domnului, mai mult decât toţi cei ce au fost înaintea lui" (III Regi 16, 30). Astfel, a fost ucis Nabot Israeliteanul, fiindcă a refuzat să-i dea lui Ahab o vie mică, pe care o primise de la părinţii săi, pentru ca regele să-şi mărească grădina. „Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul: Scoală şi ieşi în întâmpinarea lui Ahab... Aşa zice Domnul: ...Voi face cu casa ta cum am făcut cu casa lui Ieroboam... şi cu casa lui Baeşa... pentru fărădelegea cu care M-ai mâniat şi ai dus pe Israel în păcat" (III Regi 21, 17-22). Ahab, „luându-şi de femeie pe Izabela, a început să-i slujească lui Baal, ridicându-i un jertfelnic, pentru care a supărat pe Domnul Dumnezeul lui Israel" (III Regi, 16, 30-33).
Acum este trimis de Dumnezeu Prorocul Ilie, ca să-şi împlinească misiunea sfântă, de a stăvili nelegiuirile şi impietatea, mai ales închinarea la idoli. Înfruntându-l pe regele Ahab, Prorocul Ilie îi zice: „Viu este Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia slujesc eu. În aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât numai când voi zice eu" (III Regi 17, 1). Aşa a şi fost. Căci prorocul vorbea în numele Domnului şi Dumnezeului lui Israel.

Slujitor al Singurului Dumnezeu

Cuvintele prorocului s-au împlinit întocmai, urmând seceta, de pe urma căreia au suferit întreaga făptură umană şi natura însăşi. Prorocul Ilie se arată biruitor, prin minunile pe care le săvârşeşte acum. La rugăciunea sa, salvează de la pieire pe o văduvă din Sarepta Sidonului, înmulţind în casa ei făina şi untdelemnul. Apoi înviază pe fiul văduvei, care murise, implorând cu ardoare mila şi ajutorul lui Dumnezeu, Căruia I se adresează personal, din adâncul sufletului îndurerat. Şi suflând de trei ori (în numele Sfintei Treimi) a strigat: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el". Şi aşa este înviat copilul.

Aceeaşi încredere o arată şi mai evident Sfântul Ilie când desfiinţează cultul lui Baal şi pe închinătorii şi slujitorii acestuia. În faţa tuturor celor prezenţi, prin rugăciunile sale fierbinţi şi prin turnarea apei de trei ori, în numele Sfintei Treimi, pe jertfelnicul făcut de el, în văzul tuturor, se pogoară foc din cer, mistuind jertfa adusă de el, ceea ce nu putuseră să facă slujitorii lui Baal. Sfântul Ilie se adresează astfel în rugăciunea sa: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacob! Auzi-mă, Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi eu sunt slujitorul Tău!" (III Regi 18, 36-37). Arată credinţa sa în Adevăratul Dumnezeu, Căruia trebuie adusă cea mai înaltă cinstire, adevărata adoraţie. Iată de ce omenirea din acele vremuri îndepărtate, în înţelepciunea ei, nu a căzut în greşeala să se închine la idoli sau să accepte alte credinţe eronate.

Sfântul Proroc Ilie a fost un slujitor devotat şi zelos al lui Dumnezeu, dar şi al oamenilor din vremea aceea. S-a ridicat împotriva nedreptăţilor, chiar şi împotriva regelui Ahab şi a soţiei sale, Izabela. În numele Dumnezeului lui Israel i-a mustrat, ameninţându-i cu pedeapsa Domnului, de care nu au scăpat. Ca nimeni altul dintre sfinţi, pentru viaţa lui şi pentru slujirea lui Dumnezeu cu fidelitate, s-a învrednicit a se înălţa la cer cu un car cu cai de foc, lăsându-şi jos, pe pământ, ca urmaş, pe Elisei, ucenicul său.

Pentru tot ceea ce a făcut el, slujindu-I cu credinţă arzătoare lui Dumnezeu şi oamenilor, Prorocul Ilie s-a apropiat de Dumnezeu, chiar asemănându-se în multe fapte cu Mântuitorul. Astfel, după cum Ilie a înmulţit pâinea şi untdelemnul în casa văduvei din Sarepta Sidonului, tot aşa Mântuitorul, mai târziu, va înmulţi în pustiu cele cinci pâini şi cei doi peşti. Precum el a înviat pe fiul văduvei, aşa va învia Domnul pe fiul văduvei din Nain. Precum la rugăciunea Sfântului Ilie s-a pogorât foc din cer peste jertfelnicul făcut de el, tot aşa se va pogorî Sfântul Duh peste Sfinţii Apostoli în chip de limbi de foc în Ziua Cincizecimii.

Exemplul Sfântului Ilie azi

Din negura vremurilor îndepărtate, întocmai ca o stea luminoasă, aşa străluceşte acest mare sfânt pentru întreaga omenire. De la el şi prin el învăţăm noi că sfinţii sunt marile personalităţi ale omenirii şi ale credinţei în Dumnezeu, care prin viaţa şi faptele lor, dar mai ales prin rugăciunile lor, depăşesc timpul şi spaţiul şi împlinesc voia lui Dumnezeu. Se apropie de Dumnezeu atât de mult, încât devin prietenii Lui (Ioan XV, 14, 15). Citind viaţa Sfântului Ilie din cartea III Regi, şi aflând despre acele minuni săvârşite de Dumnezeu prin el, înţelegem că asemenea fapte nu se pot săvârşi decât de cei care au experimentat bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu, pe care au câştigat-o prin continua împlinire a voii Lui. Iar aceştia sunt sfinţii, dintre care Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este unul dintre cei mai cunoscuţi, fiindcă ne-a împărtăşit nouă, oamenilor, din iubirea şi bunătatea lui Dumnezeu. Iată de ce noi toţi trebuie să-l chemăm în ajutor în cele mai grele momente ale vieţii noastre, încrezători în biruinţa binelui, dreptăţii şi adevărului, al căror slujitor şi apărător a fost şi este, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!