Înălţătoare daruri sufleteşti

În Sala „Stephanus Magnus“ a Centrului de conferinţe Providenţa era în acea seară de miez de decembrie lume câtă frunză şi iarbă. Avea loc concertul de colinde al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, consacrat de ani buni ca unul dintre evenimentele artistice marcante de la Iaşi din preajma Crăciunului. Nu pot uita nici azi emoţia reavănă încercată în ziua când mi-a fost dat să ascult ca în grădinile raiului cântările toarse parcă din caierul cerului, aşa cum se ţeseau într-un chilim al vrăjii celei serafice la cel dintâi concert de colinde patronat de Mitropolia Iaşilor. S-a deschis atunci, în urmă cu peste două decenii, o suită ce-şi urmează vitejeşte calea deschisă în acei ani aurorali ai timpului libertăţii de credinţă. Am scris după acele memorabile momente o însemnare pe care am intitulat-o „Regăsirea cântului“. Constatam atunci, ceea ce se întâmplă şi acum, că eram martorul şi părtaşul unui miracol. Aidoma cu ceea ce se petrece în bătrânele poveşti, cântările acestea, multe având naivitatea cuceritoare a istoriilor cele mai simple şi pe înţelesul tuturor, deşi se repetă de la un an la altul nu-şi pierd prospeţimea şi puterea de fascinaţie, acea capacitate uluitoare de a emoţiona şi a trezi în sufletul omului resorturi nebănuite. Se săvârşeşte parcă aievea minunea renaşterii perpetue în fiinţa îndumnezeită, în care răsună toată istoria creştinătăţii şi devenirii omului. Este metamorfoza prin comuniune. Ne contopim cu ceilalţi, cu cei de azi, de ieri, dintotdeauna. Putem zice precum poetul de la Mălini, Nicolae Labiş, că nu mai suntem, un cântec e tot ce suntem.

Colindul are darul de a străbate mereu tânăr veacurile. Izvoarele acestei vitalităţi şi perenităţi se află în credinţă. Pulsează, scânteind, în viers măiestrit duhul cel din ceruri, aşa cum a înstelat de-a lungul vremii pe fiecare pământean care crede în Iisus. De aici, din această tainică şi profundă stare a evlaviei, se naşte în noi, cât suntem pe faţa pământului,  acea bucurie a neînceputului, ce ne colindă an de an de Crăciun. Nu mai uimeşte pentru că a devenit a firii. Simţim din toate mădularele noastre şi din tot sufletul că ducem mai departe, cât ni s-a sortit, ştafeta luminii izvorâtoare. Desigur, deşi par neschimbate, colindele poartă de Crăciun veşmânt înnoit şi asemenea lor şi concertele celebratoare ne apar într-o lumină nouă prin chipuri neştiute, voci neascultate şi tâlcuri ce se cer tălmăcite. Astfel s-a rânduit şi concertul de colinde organizat în acest an de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, aflat de această dată în grija Colegiului „Sfântul Nicolae“ şi a părintelui arhimandrit Hrisostom Rădăşanu. Intitulat „Din suflet pentru suflet“, concertul a devoalat grăitor felul în care vieţuiesc şi sunt cultivate, cel mai adesea la stimulul Bisericii, colindele şi cântul sacru în rândul laicilor. S-a dovedit şi prin acest act artistic că, în pofida unor evoluţii nu tocmai încurajatoare cu privire la păstrarea şi perpetuarea tradiţiilor, lumina tezaurului românesc al cântului nu s-a stins, ci continuă să existe şi să-şi etaleze splendorile. Prin întreaga sa desfăşurare, concertul ne-a oferit minunatul prilej de a descoperi că într-un sat de lângă Iaşi, la Ciurbeşti, oamenii de vârste şi ocupaţii diferite se strâng laolaltă ca în străvechime să se fericească şi să ne fericească cu zicerile şi cântările cele de demult. E cu putinţă ca aşa ceva să existe, să dăinuie, pentru că cineva ţine candela aprinsă şi flacăra scoboară în lăuntruri omeneşti, însufleţindu-le. Probabil, la fel ca la Ciurbeşti, unde grupul folcloric se străduieşte cu sfinţenie să nu se piardă zăcămintele din timpurile imemoriale ale simţirii româneşti, şi la Târgu Neamţ, Grupul „Angeli“, animat de părintele Teoctist Caia şi de vrednica lui prezbiteră, se grijeşte ca sonurile cele din veacuri să fie duse mai departe întru slava lui Dumnezeu. La Fălticeni, învăţătoarea şi cântăreaţa Maria Tănase, unul dintre rapsozii autentici ai cântecului popular, a izbutit ceea ce puţini credeau că e posibil, să reînvie cu acurateţe, strălucire şi ştaif profesional vremea de aur a „Baladei“. Copiii şi tinerii de sub bagheta sa s-au înzidit în mit, luându-i cu ei în cântec pe toţi cei care-i ascultă fermecaţi, lăsându-se purtaţi pe aripile fanteziei şi neînchipuirii.

Asemenea înţelesuri ni s-au revelat urmărindu-i şi pe ceilalţi protagonişti care au urcat pe scena concertului din 14 decembrie de la Iaşi, Corul „Filomenos“ de la Borzeşti, Grupul folcloric „Firicelul“ de la Negreşti, Vaslui, surorile Osoianu de la Chişinău. Ne-au dăruit toţi cei pomeniţi din Lumina presărată cu îmbelşugare de Dumnezeu în sufletele lor - cutii de vioară şi tril de pasăre suind spre cer. Şi din sufletele lor astfel înnobilate au revărsat bucurie în sufletele noastre, înălţându-le.