Indicatori de creştere şi dezvoltare ai copilului

Creşterea este un proces unic pentru fiecare copil, încadrându-se, în limite largi, în ceea ce se cheamă normalitate. Principalii indicatori de creştere sunt talia, greutatea, perimetrul cranian, dar se mai pot adăuga perimetrul toracic şi măsurătorile segmentare.

Creşterea staturală reprezintă unul dintre reperele importante pentru evaluarea creşterii somatice a copilului, care nu prezintă aceeaşi rată constantă de acumulare pe toată durata copilăriei. În cursul primului an de viaţă, repectiv în perioada de sugar, sporul creşterii în lungime este foarte mare, de 20-25 cm. În cel de-al doilea an de viaţă ritmul creşterii staturale este echivalent cu o creştere medie lunară de 1 cm. În cel de-al treilea an, acumularea în lungime este de numai 6-9 cm, pentru ca la sfârşitul primei copilării talia lui să măsoare în jur de 94-95 cm. În cursul perioadei şcolare, ritmul creşterii în lungime este mai lent. În jurul vârstei de patru ani, în mod obişnuit, copilul îşi dublează talia de la naştere, măsurând în jur de 103-104 cm. La vârsta de 6 ani, când copilul intră în perioada preşcolară, talia lui măsoară aproximativ 114-116 cm. În perioada de şcolar mic şi până la pubertate, creşterea este mai lentă, cu un caracter uniform, talia câştigând anual în jur de 4-6 cm. La pubertate, în prima perioadă, creşterea staturală este rapidă, sporul la băieţi fiind de 15 cm, iar la fete de 12 cm. După vârsta de 13-14 ani, ritmul creşterii în lungime încetineşte progresiv. Odată cu încheierea proceselor de maturizare sexuală şi osoasă, respectiv 18-19 ani la fete, şi 21-22 ani la băieţi, încetează şi creşterea în lungime. Creşterea în lungime se realizează pe seama creşterii şi maturizării sistemului scheletal. Aproape întotdeauna lungimea taliei la băieţi este mai mare, în medie cu 10-15 cm, decât a fetelor. La pubertate, pentru o scurtă perioadă de timp, ritmul creşterii în lungime este mai rapid la fete, în raport cu băieţii de aceeaşi vârstă. Cum măsurăm bebeluşul? Formula clasică orientativă de calcul a taliei normale a copilului mai mare de doi ani, în raport cu vârsta sa este cea dată de Geldrich: T â 5 x V ^ 80, în care T este talia în cm, V vârsta în ani a copilului, iar 80 este lungimea medie în centimetri a unui copil în vârstă de doi ani. Măsurarea lungimii sugarului şi copilului mic se efectuează, în mod normal, în poziţie culcată, iar la copilul mare în picioare. Aprecierea valorilor normale sau patologice ale taliei nu poate fi făcută numai pe baza unei singure măsurători. Este necesară înregistrarea în timp a creşterii staturale a copilului, comparativ cu valorile limitelor normale ale creşterii şi în raport şi cu alţi factori de apreciere ai creşterii şi dezvoltării copilului. Creşterea staturală este mult influenţată de factorii constituţionali genetici şi de mediu. Creşterea în lungime, pe tot parcursul copilăriei, nu interesează în mod egal toate segmentele corpului. Fiecare segment are comportamentul său. Segmentul cefalic măsoară la naştere, în medie, 15 cm şi reprezintă Ľ din lungimea nou-născutului. Segmentul inferior măsoară, la naştere, 18-19 cm. Până la pubertate creşterea staturală se produce cel mai mult pe seama membrelor inferioare, urmată de cea a coloanei vertebrale şi apoi cea a segmentului cefalic. După pubertate are loc creşterea toracelui. De la naştere şi până la adolescenţă creşterea diferenţiată a segmentelor corpului copilului prezintă următoarele caracteristici: corpul se măreşte de aproape două ori, trunchiul de trei ori, membrele superioare de patru ori şi cele inferioare de cinci ori. Creşterea în greutate Creşterea ponderală reprezintă un alt reper pentru aprecierea creşterii şi dezvoltării copilului. Greutatea copilului născut la termen este de 3.000-3.500 g, fetele prezentând o diferenţă de minus 100-150 de g. În primele zile după naştere are loc scăderea fiziologică în greutate, în medie cu 5-8%, după care, în condiţiile unei alimentaţii corecte şi a unei stări de sănătate bune, curba ponderală creşte, astfel încât nou-născutul să revină la greutatea de la naştere în primele două săptămâni şi să câştige până la împlinirea vârstei de o lună de viaţă un spor de 750 g. În primul an de viaţă creşterea în greutate are un ritm rapid. Astfel, rata lunară de creştere în greutate este de: 750 g în primele patru luni, cu un spor zilnic de 25 g; 500 g între a cincea şi a opta lună, cu un spor zilnic în medie de 17-20 g; 250 g între a noua şi a 12-a lună de viaţă, cu un spor zilnic în medie de 10-15 g. Această creştere se poate realiza numai printr-o alimentaţie corectă şi în deplină stare de sănătate a sugarului, deoarece un aport cantitativ insuficient imediat şi cel calitativ, în timp, dar şi stările patologice influenţează negativ creşterea ponderală. În această perioadă, creşterea în greutate se face pe seama ţesutului celular subcutanat, care constituie un criteriu important de apreciere a stării de sănătate a sugarului. Rata de creştere a copilului: 2 kg pe an Între 1 şi 2 ani, rata lunară de creştere în greutate este de 300 g. Sporul creşterii în greutate scade, apoi, paralel cu vârsta, ca la pubertate să fie o etapă de acumulare mai crescută a greutăţii. Rata anuală de creştere în greutate până la pubertate este în medie de 2 kg. Creşterea în greutate este influenţată de alimentaţia în exces sau deficitară, de factorii familiarii, de anorexiile de durată întâlnite la unii copii, de factorii constituţionali şi de factorii patologici. Copiii obezi se întâlnesc în familiile de mâncăcioşi, iar obezitatea întâlnită la adulţi este continuarea acesteia încă din perioada de sugar. Aprecierea corectă a creşterii normale în greutate a copilului se face în raport cu sexul, talia şi vârsta sa. Formula clasică de calcul a greutăţii copilului după vârsta de doi ani este: G = 2 x V + 9 Kg (V = vârsta în ani ) Dezvoltarea corectă a craniului, toracelui şi abdomenului În aprecierea creşterii şi dezvoltării normale sunt folosite perimetrul cranian, toracic şi abdominal. Perimetrul cranian al nou-născutului la termen măsoară 34-35 cm. El prezintă o creştere importantă în primul an de viaţă. La vârsta de 6 luni, el ajunge la 42-43 cm, iar la un an ajunge la valoarea de 45-47 cm. După vârsta de un an, creşterea perimetrului cranian este mult mai lentă. La vârsta de doi ani măsoară 48-49 cm, iar la 3 ani în jur de 52-53 cm. Valorile perimetrului cranian la fete sunt mai mici cu 1-2 cm decât cele ale băieţilor. Perimetrul toracic se măsoară, obişnuit, în dreptul petelor mamelonare, iar la nou-născut măsoară în jur de 31-33 cm. În primul an de viaţă creşte câte 1 cm pe lună, iar la sfârşitul primului an este egal cu perimetrul cranian. După această vârstă, ritmul creşterii este mai mare, depăşind circumferinţa craniană cu aproximativ atâţia cm câţi ani are copilul. La doi ani măsoară în jur de 50 de cm, iar la 4-5 ani, în jur de 54-55 cm. Perimetrul abdominal are o valoare estimativă de mică importanţă. La naştere, valorile aproximative sunt de 31-33 cm, la 6 luni în jur de 40 cm, iar la vârsta de un an de 45 cm.