„Infernul vândut ca Paradis“

Aşa se intitulează cartea cineastului şi operatorului Sorin Ilieşiu, apărută la editura Junimea şi care beneficiază de numeroase recomandări de la diverşi oameni de cultură. Este o carte, dacă se poate spune aşa, rechizitoriu, în sensul în care analizează şi deconspiră comunismul. Totul este făcut însă elegant, fără a avea aspectul unui denunţ. Sorin Ilieşiu, născut în 1955, are o vastă experienţă în domeniu, lucrând în cinematografie încă dinainte de 1990 şi cunoscând din interior toate mecanismele propagandei. Din acest punct de vedere cartea este utilă pentru a le arăta celor tineri ce a însemnat un întreg aparat de mistificare a realităţii. Cinematografia, considerau Lenin şi Troţki încă de la începuturi, poate deveni o armă de temut în mâna celui care se află la putere. Dictatorii au folosit filmul pentru a îndoctrina masele şi a-şi atinge astfel scopul. Atât regimurile de stânga, cât şi cele de dreapta nu s-au sfiit de la a pune în aplicare un asemenea plan. Leni Riefenstahl în cazul Germaniei naziste, dar şi un cineast de valoarea lui Eisenstein la ruşi au creat opere care au servit cauza unor regimuri inumane şi antiumane. Sorin Ilieşiu îşi aminteşte de filmele care se făceau pentru omagierea conducătorului iubit şi de felul cum acţiona cenzura pentru a elimina orice pretinsă impuritate. Cadrele trebuia să fie perfecte, roz, statice, orice mişcare devenea suspectă. De aceea în decembrie 1989 un întreg aparat de percepţie şi reprezentare a fost dat peste cap în momentul în care, în locul maselor ascultătoare, a fost filmat freamătul de revoltă. "Agitaţie" era cuvântul care-i îngrozea pe cineaştii partidului. Dacă bunăoară într-un cadru filmat începea să sufle vântul şi tulbura imaginea de linişte şi seninătate, cadrul trebuia eliminat. Şi tot aşa. A trăi într-o lume falsă era legea propagandei. Ce greutate mai au însă acum aceste cuvinte? Autorul cărţii este conştient de faptul că timpul curge împotriva sa. După cinematograf a venit televiziunea, o armă şi mai de temut în mâna noilor dictatori cu faţa nevăzută. Poate, de fapt sigur, acesta este al doilea nivel al opresiunii. Sorin Ilieşiu sau altcineva mai tânăr se va încumeta să analizeze peste ani felul cum acţionează noul Big Brother.