Întâlnire cu „Înviatul din Nazaret”
La Editura Sophia din București a apărut recent o nouă carte de convorbiri duhovnicești cu Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului.
Volumul „Înviatul din Nazaret. Convorbiri duhovniceşti cu †Ioan al Banatului” completează într-un mod excepţional treptele urcuşului nostru duhovnicesc spre Împărăţia lui Dumnezeu, aşa cum le-a văzut Înaltpreasfinţia Sa, în cel dintâi volum „Pe cărarea Raiului…”, publicat în 2010 şi reeditat în 2014 la aceeaşi prestigioasă editură. Dacă acel volum este dedicat „părinţilor duhovnici pe care i-a cunoscut în ţară şi la locurile sfinte”, cel de faţă este închinat Sfinţilor Banatului pe care i-a întâlnit la sfârşitul anului 2014, când a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului. Încă de atunci, cu smerenia specifică omului cu suflet curat, venit să îngenuncheze la picioarele sfinţilor pentru spovedanie şi binecuvântare, ierarhul nostru spunea că a fost ales să calce pe urmele Sfinţilor Banatului, ca mai apoi să meargă împreună cu păstoriţii săi pe „cărarea Raiului”, la întâlnirea cu Mântuitorul sufletelor noastre, Hristos Domnul.
Această lucrare, prefaţată excepţional de prof.dr. Luminiţa Cornea, care nu se sfieşte să vadă în chipul bland şi bun al Părintelui Mitropolit o caldă reflexie a Sfântului Ierarh Nicolae, cuprinde şaizeci de convorbiri duhovniceşti menite să ne apropie de Dumnezeu şi de semeni. Prin mărturisirile exprimate, nu de puţine ori în lacrimi, de la amvonul pastoral din sfintele biserici, ierarhul bănăţean se simte în mijlocul credincioşilor ca în cea mai desăvârşită familie, căreia parcă ar dori să-i transmită tot ce are el mai bun şi crede că trebuie să rămână în sufletul lor: dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de neamul său.
În acest urcuş duhovnicesc, înaltul ierarh ne ia cu sine într-o călătorie prin Ţara Sfântă pentru a ne arăta locurile unde Dumnezeu l-a binecuvântat să calce pe urmele lui Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru, vreme de mai mulţi ani, din încredinţarea Sfântului Sinod al Bisericii noastre, şi ne arată, asemenea unui părinte dornic să ne convingă de cele relatate de Sfintele Scripturi, toate cele văzute de Înaltpreasfinţia Sa, ca noi să nu ne îndoim niciodată că lumina vieţii celei veşnice vine de la „Înviatul din Nazaret”. Odată convinşi de existenţa terestră a paşilor Domnului, se opreşte la pacea de la Betleem, despre care vorbesc îngerii, şi nu merge prea departe, lăsându-ne să ne aşezăm în tihnă în braţele Maicii Domnului, apoi ne aminteşte de palma caldă de sub căpătâi a mamei noastre şi cu multă înţelepciune ne îndeamnă să-L urmăm pe Domnul Hristos până la Golgota şi apoi la „mormântul Învierii şi izvorul vieţii celei veşnice”.
„Înviatul din Nazaret…”, aşa cum ne precizează o parte din titlul lucrării, îşi revelează cuprinsul în bucuria a două lumini mântuitoare, cea a Betleemului şi cea a „Învierii”, oferindu-ne, în capitole de o profunzime rar întâlnită, învăţături alese şi de o frumuseţe duhovnicească aparte, despre dragostea faţă de Hristos, de ţară şi de semeni, de limba română şi de Ortodoxia românească, de tricolor şi de imnul naţional. La fel de minunate sunt reflecţiile autorului cu privire la eroismul şi sacrificiul înaintaşilor, la port şi la frumuseţea interioară, la sfinţenia mamelor aducătoare de prunci pe lume, la rugăciunea „Tatăl nostru” şi la smerenie, la libertatea pe care o avem de a-L alege şi de a-L urma pe Hristos, la încrederea acordată tinerilor – viitorul României, la cultura românească şi la locul neamului nostru în cultura universală.
De asemenea, Înaltpreasfinţia Sa surprinde într-un mod neobişnuit în fiecare convorbire nu doar pe cititor, ci şi pe toţi cei ce-l ascultă cuvântând, prin multitudinea de expresii ce pot genera subiecte de predici şi cateheze, nu doar pentru preoţi, ci şi pentru studenţii teologi, care doresc să înceapă a-şi creiona profilul pastoral în aria omiletică a Sfintelor Evanghelii.
Este remarcabil să descoperi constant pe tot parcursul convorbirilor duhovniceşti libertatea interioară a autorului, care nu se depărtează de frumuseţea şi bucuria anilor copilăriei, arătându-ne că Domnul Iisus Hristos ne îndeamnă să rămânem curaţi la suflet asemenea copiilor, care nu văd brazdele adânci ale răutăţii şi nici nu-şi pot inchipui cum ar fi să te laşi pradă atacurilor sfâşietoare ale vorbelor fără temeinicie şi lipsite de duh.
Cugetarea Părintelui Mitropolit, desprinsă parcă din Pateric, este caldă, apăsată şi convingătoare. Exprimările sale cu parfum de tămâie, înfrumuseţate de metafore subtile şi blând aşezate în fiecare convorbire, stau sub semnul luminii, al bucuriei negrăite şi al iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de creaţia Sa, şi nu se depărtează de textele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii noastre dreptmăritoare, întrucât dau naştere învăţăturilor înţelepte şi moralizatoare, ce au rolul de a modela conştiinţe, de a rostui sensuri şi de a creiona semnificaţii adânci în sufletul cititorului.
Aşadar, dialogurile duhovniceşti cu Mitropolitul Ioan al Banatului, adunate în cele 320 de pagini ale volumului „Înviatul din Nazaret…”, ne fac părtaşi la dreapta credinţă şi ne redau pe noi nouă înşine, îmbogăţiţi în credinţă şi primeniţi sufleteşte.
Oricum te-ai strecura în paginile acestei lucrări, fie că citeşti filă cu filă sau o răsfoieşti, nu poţi părăsi un dialog început, fără să fii captivat, cel puţin pentru o clipă, de multitudinea de sensuri, care te direcţioneză către întâlnirea cu Dumnezeu, cu sfinţii şi cu îngerii, care sunt pomeniţi permanent în anevoiosul urcuş spre porţile cerului.
Recomandăm cu toată dragostea şi buna intenţie volumul de faţă, ce se doreşte a fi un smerit ghid spre cele duhovniceşti şi, de ce nu, un reper în alegerea unui sens spre întâlnirea cu Hristos Domnul întru Împărăţia Sa, rugând pe Maica Domnului să călăuzească paşii ostenitorilor şi spre alte lucrări cel puţin la fel de bogate în daruri duhovniceşti ca cele menţionate, spre bucuria cititorilor şi a credincioşilor din Banat!