Întâlnirea cu Dumnezeu

A cincea Duminică după Paşti este numită Duminica Samarinencei. La Sfânta Liturghie vom asculta unul dintre cele mai frumoase episoade din Evanghelie, şi anume convorbirea dintre Mântuitorul şi femeia samarineancă, la fântâna lui Iacov. Este momentul în care Mântuitorul Se dezvăluie pe Sine ca fiind Mesia şi în care ne vorbeşte despre "apa cea vie", adică despre Harul lui Dumnezeu.

Înainte de Pătimirea şi de Învierea Sa, Mântuitorul a vestit Evanghelia, arătând că vrednici de credinţă şi de moştenirea cea veşnică făgăduită de El nu sunt doar iudeii, ci şi cei din neamurile păgâne. Întâlnirea dintre Iisus şi femeia samarineancă arată pe deplin acest lucru. Odată, Mântuitorul şi ucenicii Săi au ajuns în Samaria, în mica cetate Sihar. Aici, ucenicii au plecat să cumpere mâncare, iar Iisus s-a aşezat lângă o fântână să se odihnească. Fântâna era adâncă şi nu avea cu ce să scoată apă. Nu după mult timp a sosit la fântână o femeie samarineancă. Pe atunci, evreii evitau orice relaţie cu samarinenii, iar ei nu ar fi băut niciodată din acelaşi vas cu un samarinean. De aceea, femeia a fost surprinsă atunci când Iisus a rugat-o să Îi dea apă. Dar Iisus i-a răspuns: - Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. Atunci femeia I-a zis: - Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea, şi fiii lui, şi turmele lui? Iisus i-a spus: - Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: - Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Dar Iisus nu vorbea despre apa obişnuită, ci despre "apa vie", despre o viaţă nouă pe care El are puterea să o dea lumii. Când i-a cerut apoi femeii să îşi cheme soţul, El i-a arătat că ştie totul despre ea. Văzând samarineanca ce putere are Iisus şi că Cel care vorbeşte cu ea este Mesia, a fost atât de impresionată, încât şi-a lăsat vasul cu apă lângă fântână şi s-a grăbit să ducă vestea despre El în întreaga cetate, făcându-se astfel cel dintâi apostol al Samariei. Iată, dragii mei, ce reacţie frumoasă şi firească a avut această femeie! Ca orice om care L-a găsit pe Dumnezeu. Prima oară este foarte bucuros, neînchipuit de bucuros, aşa cum nu mai fusese nicicând până atunci. Apoi nu doreşte să fie singur în această bucurie şi vrea să o împărtăşească şi altora, devenind astfel izvor de iubire.