Întâlnirea preoţilor preşedinţi de cercuri misionare la Mănăstirea Zosin

În mireasma primăvăratică de Florar şi delicateţea duhovnicească a Mănăstirii Zosin din ţinutul Botoşanilor, preoţii preşedinţi din Cercurile misionare ale Protopopiatelor 1 Iaşi, 2 Iaşi şi 3 Iaşi s-au întâlnit, în perioada 13-17 mai 2019, pentru un atelier formativ, în care s-a dezbătut şi analizat propunerea noii metodologii a întrunirilor Cercurilor misionare.

În ultimii ani, tot mai mulţi preoţi şi-au manifestat dorinţa de a îmbunătăţi conţinutul şi formatul întrunirilor Cercurilor misionare. Din acest motiv, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Sectorul de misiune al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu ajutorul şi colaborarea părinţilor protopopi, i-a convocat în cadrul a două sesiuni de lucru pe părinţii preşedinţi de cercurile misionare din protopopiatele amintite mai sus. În cadrul acestora, preoţii participanţi au discutat şi analizat ceea ce funcţionează sau ce este disfuncţional într-un cerc misionar şi au participat la sesiuni de lucru în care au evidenţiat valorile şi instrumentele necesare pentru îmbunătăţirea întâlnirilor cercului misionar.

Părinţii participanţi s-au bucurat de prezenţa şi comuniunea liturgic-euharistică în Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie cu Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan. În alocuţiunea susţinută la începutul sesiunilor de lucru, Înaltpreasfinţia Sa a subliniat obiectivele principale pe care trebuie să le urmărească întâlnirile cercului misionar, şi anume întărirea şi împrospătarea cunoştinţelor teologice, cultivarea şi întărirea fraternităţii prin sprijin reciproc şi a comuniunii dintre preoţi, dublate de o lucrare lăuntrică intensă.

Aşadar, noua metodologie a lucrărilor cercurilor misionare se va axa pe formarea continuă a preoţilor şi pe sporirea comuniunii şi a vieţii duhovniceşti a acestora, spre a-şi împlini misiunea de a propovădui Evanghelia şi de a sluji credincioşilor pentru a-L primi pe Hristos Domnul în viaţa lor.  

Astfel, în misiunea ei de propovăduire a Cuvântului veşnic viu, Biserica nu urmăreşte numai proclamarea unor adevăruri morale, etice sau a unor principii, ci ea vesteşte începutul transfigurării inaugurate prin „lumina evangheliei slavei lui Hristos” (II Cor. 4, 4, 6) la care suntem chemaţi „spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos” (II Tes. 2,14). Însă, aceasta nu se rezumă numai la o stare pasivă, de aşteptare întru amorţire a Parusiei, ci este o mişcare doxologică, invitaţie şi participare la viaţa lui Hristos Cel preaslăvit, împărtăşire tainică de slava Lui şi comuniune în slava ce va fi descoperită la cea de-a doua venire (Rm. 8,18; I Ptr. 5,1). (Pr. Mihai Zvorăşte, misionar protopopesc 3 Iaşi)