Întâlnirea promoţiei 2000 a Facultăţii de Teologie din Arad

Apropierea aniversării a două decenii de la redeschiderea porţilor Facultăţii de Teologie din Arad în anul 1991 este pregătită de frumoasele momente ale cursurilor festive ale absolvenţilor. Unul cu totul special, însă, este acela prilejuit de sărbătorirea unui deceniu de la absolvire, căci aici se văd cel mai bine roadele seminţelor bune sădite de profesori în studenţii lor de altădată.

Un astfel de moment de bucurie şi emoţie a fost ocazionat de revederea celei de-a şasea promoţii (1996-2000) a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii "Aurel Vlaicu" din Arad, pe 28 mai. Acesta a debutat cu un Te-Deum oficiat în Catedrala Veche din Arad, la care a asistat şi Înalt Preasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului, care, într-un scurt cuvânt, le-a amintit celor prezenţi că "este un moment deosebit prilejuit de împlinirea unor visuri legate din studenţie şi realizate într-o primă etapă a vieţii, de aceea, suntem datori să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru acestea", mai ales că bunele nădejdi pe care le-au pus părinţii profesori în aceşti absolvenţi au fost confirmate de realizările lor din cei zece ani. După încheierea slujbei a urmat cursul festiv îndătinat, susţinut de părintele decan, pr. prof. dr. Ioan Tulcan, în Aula Magna "Ilarion V. Felea", care le-a vorbit studenţilor despre importanţa şi valoarea Crezului pentru misiunea slujitorului bisericesc. Pornind de la exprimarea câtorva premise care au scos în evidenţă faptul că scopul mărturisirii, în şi prin Crez, nu este unul abstract, ci fundamental soteriologic, acesta fiind întemeiat pe Revelaţie şi Tradiţie, a arătat cum Crezul sintetizează cele trei mari dogme ale Bisericii: despre Sfânta Treime, despre Iisus Hristos şi despre Sfântul Duh. Simbolul de credinţă devine, astfel, o permanenţă a autenticităţii credinţei creştine, prin care s-a reuşit să se păstreze unitatea de credinţă a Bisericii, acesta constituindu-se într-un punct de verificare a credinţei noastre. Pe baza acestor temeiuri au fost trasate câteva accente privind tema amintită. Astfel, slujitorul mărturiseşte Crezul Bisericii, şi nu o credinţă concepută de el, ceea ce-i dă conştiinţa trimiterii sau a învestirii. Apoi, prin mărturisirea acestui Crez el are garanţia că se află în adevăr, Crezul nefiind un produs exclusiv al raţiunii umane, ci al conlucrării cu harul divin. De asemenea, Crezul devine o oportunitate de a iniţia un dialog cu credincioşii din interiorul şi de dincolo de zidurile bisericii. După această prelegere academică, fiecare dintre absolvenţii prezenţi şi-a prezentat, în câteva cuvinte, realizările şi evenimentele mai importante din cei zece ani scurşi de la absolvirea studiilor universitare, aducând mulţumiri şi aprecieri laudative părinţilor profesori.