Întâmplări minunate cu îngeri

Un articol de: Ana Pascu - 08 Noiembrie 2009

Îngerii ne păzesc

Cuviosul Paisie cel Mare a văzut odată pustia plină de îngeri. S-a minunat şi s-a întrebat: - Ce caută, oare, atâţia îngeri în pustiu? Un înger s-a apropiat de el şi i-a spus: - Suntem îngerii păzitori ai monahilor. Suntem trimişi de Dumnezeu să-i însoţim şi să-i păzim pe monahi. Altădată, un călugăr s-a dus la Cuviosul Paisie să-i ceară un sfat şi l-a găsit dormind. Un înger îl păzea cu dragoste. Monahul s-a minunat şi a spus: - Cu adevărat, Dumnezeu îi păzeşte prin sfinţii Săi îngeri pe cei ce-şi pun nădejdea în El! Îngerii slujesc Sfânta Liturghie împreună cu oamenii Cuviosul Iacov regreta că oamenii nu ştiu câţi îngeri sunt în altar în timpul Sfintei Liturghii. Odată, minunându-se de ei, uitase să iasă cu Sfintele Daruri. Atunci a simţit că-l împinge ceva de umăr: era o aripă uriaşă, cu care un arhanghel îl îndemna să facă Vohodul Mare. Lupta dintre îngeri şi draci pentru sufletul omului… A fost odată, prin părţile Africii, un vameş creştin, dar tare zgârcit şi rău, pe nume Petru. Nu dăduse niciodată nimănui nici măcar o bucată de pâine. Odată, săracii au vorbit despre el şi unul, mai şugubăţ, a făcut prinsoare că el va reuşi să obţină o pomană de la Petru. S-a dus la vameş, care tocmai descărca o căruţă cu pâine. Atâta gălăgie a făcut săracul, cerându-i de pomană, încât, furios, Petru a luat o pâine şi a aruncat-o în el, ca să îl alunge. Săracul a luat-o bucuros şi a plecat. Noaptea, Petru a avut un vis înfricoşător. Se făcea că se afla în faţa unui Judecător şi nişte negri urâţi voiau să-i ia sufletul, deoarece nu a făcut nimic bun. Un înger luminos a venit cu o pâine şi a zis: - Nu este adevărat! Ieri, Petru a dat o pâine unui sărac. Iată pâinea! Judecătorul, care era Domnul Hristos, a spus: - Să punem pe cântar faptele rele ale lui Petru într-o parte şi pâinea în cealaltă parte. Şi ce să vezi? Prin mila Domnului, pâinea a cântărit mai mult decât faptele rele, şi necuraţii au dispărut. După ce s-a trezit, Petru s-a gândit: - Dacă o pâine dată fără voie unui sărac m-a ajutat atât de mult, cât de plăcuţi sunt, oare, lui Dumnezeu cei ce fac milostenie tot timpul?