Înţelepciune biblică: A câştiga oferind

"Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi! Nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi. Iertaţi şi vi se va ierta. Daţi şi vi se va da. Măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf se va vărsa în sânul vostru, căci cu măsura cu care veţi măsura, vi se va măsura." (Luca 6, 37-38)

Aparent, versetele coincid cu cele de la Matei 7, 1-2. În ambele locuri se vorbeşte despre pericolul actului de a ne judeca aproapele. Deasupra noastră se află Dumnezeu şi doar Lui îi aparţine judecata finală. De ce nu trebuie să judecăm? Pentru că săvârşim păcatul mândriei, asumându-ne ceea ce doar lui Dumnezeu îi este propriu: judecata şi condamnarea. Apoi, pentru că, uitându-ne la celălalt, nu mai avem timp să ne uităm la noi. La o lectură mai atentă însă, observăm că porunca de a ne interzice judecata aproapelui este cuplată cu îndemnul de a ierta, de a fi generoşi ("Iertaţi şi vi se va ierta. Daţi şi vi se va da."). În plus, nu se mai vorbeşte despre o răsplătire strictă ("cât dai, atâta primeşti"). Mântuitorul spune, cu cuvintele Evanghelistului Luca, că orice bine pe care-l facem este răsplătit însutit ("Măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf se va vărsa în sânul vostru"). Aici se afirmă un nou principiu de viaţă, specific creştin: cel care accentuează faptul de a oferi decât pe acela de a dobândi. Este un câştig rezultat din a da, nu din a lua. Nu doar când strângem bunuri materiale câştigăm luând, ci şi atunci când ne înconjurăm de tot ceea ce răspunde nevoii noastre de importanţă. "Narcisiştii încetează să mai privească obiectiv viaţa. Totul este judecat în funcţie de trăirile personale" (W. Russell Bowie).