Înţelepciune biblică: Botezul ca intrare în comunitate

"În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat." (Mt. 3, 13-15)

Această relatare este, la prima vedere, siderantă: de ce ar avea Hristos, cel fără de păcat, nevoie de Botez? Relatarea Evanghelistului Matei, spre deosebire de Marcu, accentuează caracterul intenţional: "a venit (...) ca să se boteze". Mitropolitul Bartolomeu Anania spune că "dreptate" înseamnă, în Noul Testament, "acordul omului cu planul lui Dumnezeu de a mântui lumea". Astfel, Hristos a fost botezat de Ioan în primul rând ca om. În calitate de Dumnezeu, pentru a lua asupra sa toată umanitatea cea păcătoasă, El trebuia ca om să urmeze tot ceea ce ţine de natura umană (în absenţa păcatului), începând cu Botezul. În al doilea rând, prin acest gest, Hristos a asigurat trecerea cea mai lină de la Vechiul la Noul Testament. În propria persoană, El uneşte legea veche cu ceea ce avea să urmeze după El. Alţi comentatori susţin că prin acest eveniment Iisus păşea din viaţa obişnuită, necunoscută nouă, în cea publică, aşa cum a fost consemnată de către cei patru evanghelişti. Altfel spus, acum a început să-şi poarte Crucea şi nu în ultimele clipe de dinainte de răstignire. Prin pilda Sa, Hristos ne învaţă că botezul reprezintă intrarea în comunitate. Pentru exegetul George Buttrick, dialogul dintre Botezător şi Mântuitor arată că Hristos cel fără de păcat nu-şi arată dumnezeirea şi nu stă departe de păcatul lumii pe care-l ia asupra Sa.