Înţelepciune biblică: Cele trei pofte
"De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el." (Fac. 3, 6)
Versetul aparţine momentului ispitirii protopărinţilor Adam şi Eva de către diavol (întruchipat de şarpe), în grădina Raiului. Acest comentariu are loc imediat după primul dialog, cel dintre diavol şi Eva şi reprezintă concluzia la care a ajuns aceasta. Cuvintele-cheie sunt: "bun (de mâncat)", "plăcut (ochilor)" şi "vrednic de dorit". În context, aflăm că fructul interzis era pentru Eva "bun", "plăcut" şi "vrednic de dorit". O primă întrebare care se pune este de ce l-a interzis Dumnezeu dacă era astfel? A doua: din moment ce Dumnezeu l-a interzis, de ce Eva îl priveşte ca "vrednic de dorit"? Potrivit interpretării episcopului ortodox Jean Kovalevsky, faptul că fructul interzis era considerat în acest fel traduce cele trei dorinţe (pofte, vicii) ale Evei: posesia ("bun"), plăcerea ("plăcut") şi puterea ("vrednic de dorit"). Poftele au devenit temeiurile păcatului. Sigur, proprietatea, plăcerea şi puterea nu sunt rele în sine. Rele sunt doar atunci când devin contrare voii lui Dumnezeu, exact aşa cum s-a întâmplat cu Eva. Proprietatea, plăcerea şi puterea care ţin de domeniul lui "a avea" s-au întors împotriva fiinţei (domeniul lui "a fi") în măsura în care recurgerea la ele s-a făcut prin neascultare, adică prin încălcarea poruncii divine. De aceea, unii exegeţi interpretează păcatul originar (pe care-l purtăm toţi, până la Botez) ca deplasare de la fiinţă ("a fi") la posesiune ("a avea").