Înţelepciune biblică: Chipul lui Dumnezeu

"Care este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, întâiul-născut înainte de toată făptura." (Col. 1, 15)

Cel despre care se spune că "este chipul lui Dumnezeu" şi este "întâiul-născut înainte de toată făptura" este Iisus Hristos. "Chipul lui Dumnezeu" reprezenta în Antichitate un titlu al suveranităţii. Această expresie aminteşte de cartea Facerii, unde se spune că omul a fost făcut "după chipul şi după asemănarea noastră" (Fac. 1, 26). Dacă este corect ca lectura versetului să aibă acest ecou, totuşi cititorul trebuie să fie atent la o nuanţă deosebit de importantă: Hristos "este chipul lui Dumnezeu", pe câtă vreme omul "este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu". Comentatorii biblici subliniază că în aceste câteva cuvinte se arată adevărata umanitate şi adevărata suveranitate a Mântuitorului. O altă afirmaţie dificilă este continuarea: "întâiul-născut înainte de toată făptura". Părinţii Bisericii au subliniat în repetate rânduri că "întâiul-născut" nu se confundă cu "întâiul-creat". Atributul "întâiul-născut" care aparţine lui Iisus Hristos trebuie înţeles ca fiind în afara timpului (din veşnicie, conform Crezului), întâietatea şi identitatea în relaţia Sfintei Treimi ("Fiul s-a născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii"). Abia cu creaţia lumii apare dimensiunea timpului (de aici expresia "întâiul-creat"). Însuşirile primului om (modelarea creaţiei - stăpânirea - alcătuirea după chipul divinităţii) se regăsesc aici, dar la un nivel desăvârşit (creaţia - suveranitatea şi chipul lui Dumnezeu). Primul Adam este împlinit de către Hristos, noul Adam.