Înţelepciune biblică: Creştinii trebuie să trăiască „lepădând toată răutatea“

"Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după faptele lui" (Isaia 3, 11)

Încă din Rai, Adam şi Eva, după ce au mâncat din pomul oprit, au cunoscut "binele şi răul" (Fac. 3, 5). Înainte de potopul din vremea lui Noe, văzând Dumnezeu că "răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele" (Fac. 6, 5), a regretat că l-a făcut pe om, spunând: "de la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut" (Fac. 6, 7). Dar, din milostivirea lui Dumnezeu, au fost salvaţi atunci Noe şi familia lui, precum şi câte o pereche din fiecare soi de necuvântătoare, astfel că lumea a putut merge mai departe. Omul a avut şi are libertatea de a alege pe ce cale să meargă: pe calea binelui sau pe cea a răului. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că "răul nu-i altceva decât neascultare faţă de Dumnezeu", îndemnându-l pe fiecare om să îndure cu răbdare nedreptăţile venite de la alţii, aşa cum au suferit Hristos şi sfinţii, rugându-se pentru vrăjmaşi, adăugând că, "prin această purtare a ta lipsită de răutate, vei primi cinstirea şi dragostea oamenilor, dar, cel mai important, în cer vei moşteni bunătăţile gătite de Domnul pentru cei care Îi urmează Lui". Creştinii trebuie să trăiască "lepădând toată răutatea" (I Petru 2, 1) pentru că aceasta are diferite forme de manifestare, cum ar fi: invidia, ura, bârfa, răzbunarea, înşelăciunea, şi poate duce chiar la ucideri, căci "din pricina răutăţii a pierit cel drept" (Isaia 57, 1). Răutatea este un păcat care aduce multă pagubă, căci "păcatul este nelegiuirea" (I Ioan 3, 4), iar "răutatea va răsturna scaunele celor puternici" (Înţ. lui Solomon 5, 23). Oamenii nu trebuie să se răzbune pe cei care le-au făcut rău, căci va veni "necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul" (Romani 2, 9), iar răutatea nu trebuie dusă mai departe, ci oprită, după cum stă scris: "nu răsplătiţi nimănui răul cu rău" (Romani 12, 17), pentru că omul poate birui "răul cu binele" (Romani 12, 21), ascultând ceea ce spune Însuşi Dumnezeu: "Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată! Învăţaţi să faceţi binele" (Isaia 1, 16-17). Răutatea poate fi combătută prin înfăptuirea binelui, dar mai ales prin iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni, căci "iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii" (Romani 13, 10).