Înţelepciune biblică: „Dă-mi, Doamne, să văd!“

"Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?" (Fapte 9, 4)

În biserica augustiniană din Roma, Santa Maria del Popolo, se află o pictură de dimensiuni impresionante (230 x 175 cm) a pictorului italian Michelangelo Caravaggio, înfăţişându-l pe Sfântul Apostol Pavel căzând de pe cal, cu faţa în sus şi cu mâinile ridicate, parcă apărându-se. Nu cred că pictorul italian s-a folosit de informaţiile din Faptele Apostolilor, căci aici nu e vorba de vreun cal. Sau a vrut, poate, să arate "căderea" lui Saul, "la pământ", după cum ne informează Sfântul Apostol Luca, însă nu de pe cal, ci "de sus", din înaltul convingerilor şi al învăţăturilor sale fariseice, răsturnându-i, practic, întreaga sa axă de valori: "Doamne, ce voieşti să fac?" (Fapte 9, 6). Să ne gândim la acest episod din viaţa lui Saul. Nu cumva ni s-a întâmplat asemenea şi unora dintre noi, când am crezut cu tărie că noi înşine suntem baza existenţei noastre, a devenirii noastre? Şi asta pentru că poate am studiat mult, am reuşit să ne formăm o carieră, apoi am muncit mult, cu sacrificii, şi ne-am făcut o situaţie materială bună sau foarte bună, avem o casă, o maşină bună, ne-am împlinit… Oare? Dar, în tot acest timp, trebuie să fi fost orbi, să nu fi simţit, alături de noi, pe Cineva, care ne sprijinea în mod nevăzut. Da, am fost orbi o vreme, dar a venit un moment când acel Cineva a dat la o parte solzii de pe ochii noştri şi ne-a privit, întrebându-ne, pe fiecare pe numele său: "De ce mă prigoneşti?" Mulţi au deschis atunci ochii şi au aflat pe acel Cineva care le fusese tot timpul alături. L-au recunoscut pe Domnul Iisus Hristos. Ferice de aceia! Dar, din păcate, unii dintre fraţii noştri au ajuns la o vârstă înaintată, împliniţi fiind din punct de vedere material, ei spun că şi sufleteşte, însă nu duhovniceşte, când încă au ochii acoperiţi. Nu vor să şi-i deschidă sau încă Domnul nu i-a întrebat: "De ce mă prigoneşti?" Şi cu atât mai mare e durerea cu cât unii dintre aceştia sunt chiar fraţii şi surorile noastre trupeşti şi chiar părinţii noştri. Ce putem face pentru ei? Cum îi putem ajuta să vadă? Credem că numai rugăciunea noastră pentru ei înălţată Domnului şi mila Sa îi vor putea ajuta să vadă sau măcar să strige: "Dă-mi, Doamne, să văd!"