Înţelepciune biblică: Gustarea duhovnicească din Dumnezeu

"Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul" (Psalmul 33, 8)

Sfinţii Părinţi împart viaţa duhovnicească a creştinului în trei stadii. Primul dintre ele corespunde acestei "gustări", în care Dumnezeu "răneşte sufletul omului" cu bunătatea harului Său şi-l face pe acesta ca pe parcursul întregii sale vieţi să-şi dorească împărtăşirea de bogăţiile lui Dumnezeu. Al doilea stadiu este acela în care Dumnezeu îşi retrage harul Său pentru a-l lăsa pe om singur (deşi îl asistă neîncetat) în nevoinţele sale de recâştigare a acelor bunătăţi pe care le-a pregustat anterior. Este perioada cea mai lungă, care se poate întinde pe parcursul a zeci de ani. Iar a treia etapă este aceea în care Dumnezeu îşi revarsă din nou harul său asupra sufletului, de acum, mult înaintat în nevoinţe. Prima etapă este momentul de început al vieţii duhovniceşti, momentul unei "bogăţii nemeritate" dăruite omului de către Dumnezeu, în care Acesta procedează asemenea doctorilor: "După cum pe cei ce suferă de stomac, care n-au poftă de mâncare şi resping mâncărurile, doctorii îi vindecă de boala lor, deşteptându-le pofta prin vreun condiment pus în mâncăruri, încât simţul gustului este excitat de acel condiment şi face să le sporească pofta de mâncare tot mai mult, tot aşa şi cu Cuvântul adevărului" (Sfântul Vasile cel Mare). Cele petrecute acum îl vor determina pe om ca ulterior, în strădaniile şi nevoinţele sale, să fie într-o continuă căutare după bunătatea lui Dumnezeu cu care sufletul său a fost rănit: "Nu M-ai fi căutat, dacă mai întâi nu M-ai fi găsit" (Fericitul Augustin). Însă trebuie ştiut că aceasta este doar o "gustare" şi nu o "îndestulare", deoarece "acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă" (I Cor. 13, 12), urmând ca în viaţa de apoi sufletul să se "sature" din viaţa de comuniune şi iubire a Sfintei Treimi. Această pregustare este ca o arvună în viaţa de acum a celor veşnice pentru sufletul "înfometat" de Dumnezeu şi se realizează în mod tainic prin Sfânta Euharistie. Astfel, Domnul Hristos este "pâinea cea adevărată", El este "pâinea vieţii" (In. 6, 32-35), din care credincioşii trebuie să guste pentru a se încredinţa de bunătatea lui Dumnezeu.