Înţelepciune biblică: Înţelepciunea este un dar de la Dumnezeu

"Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii." (I Corinteni 1, 21)

Sfântul Apostol Pavel tratează încă din începutul Epistolei sale către Biserica din Corint dezbinările ce aveau loc între corinteni. Mustrându-i spre îndreptare, Sfântul Pavel încearcă să-i convingă de faptul că Hristos este unul singur, şi că nu poate fi împărţit, iar înţelepciunea ce s-a dat ca talant iubitorilor de Hristos, s-a dat îndeosebi spre cunoaşterea şi descoperirea lui Dumnezeu: "Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui izvorăşte ştiinţa şi prevederea" (Pilde 2, 6). Împăratul Solomon îndeamnă în pildele sale: "Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială, căci ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău" (Pilde 3, 21-22). Înţelepciunea s-a dat omului spre întrebuinţare duhovnicească, pentru ca omul prin înţelepciune să priceapă Tainele rânduite de Dumnezeu, jertfa lui Hristos şi credinţa adevărată. Însă omul, de-a lungul timpului, s-a folosit de acest dar numai în scopuri materiale, dezvoltând o ştiinţă contradictorie de cele mai multe ori cu învăţătura creştină. De aceea a ales Dumnezeu ca mijloc de mântuire şi propovăduirea Apostolilor. Acest lucru se observă încă din timpul vieţuirii pe pământ a lui Hristos, când îl mustra pe Toma pentru necredinţa lui: "Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!" (In. 21, 29). Şi iarăşi Hristos zice: "Cine vă primeşte pe voi pe Mine mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine." (Mt. 10, 40). Prin toate acestea, Hristos accentuează importanţa Sfinţilor Apostoli şi a propovăduirii lor, precum şi acceptarea Cuvântului transmis de către ei, pentru mântuirea sufletului. Astfel, bazându-ne pe înţelepciunea deşartă a acestei lumi, este cu neputinţă a înţelege Cuvântul transmis de Dumnezeu prin glasul Sfinţilor Apostoli. Pentru că, aşa cum "cele slabe ale lumii vor ruşina pe cele tari", aşa şi nebunia întru Hristos va ruşina înţelepciunea fariseică a vremurilor.