Înţelepciune biblică: Mai-marele vameşilor

"Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat." (Luca 19, 2)

În organizaţia administrativă din trecut vameşul era o persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetăţenii Romei şi locuitorii Imperiului Roman. Zaheu era şeful acestora. Vameşii erau oamenii cei mai dispreţuiţi de către poporul iudeu pentru că bogaţia pe care o agoniseau nu era adesea obţinută pe căi cinstite. Aceştia îşi obţineau bogaţia prin înşelăciuni şi furturi din averea statului, îndoind şi întreind dările poporului, ei fiind consideraţi pentru necinstea lor foarte păcătoşi. Sfântul Teofilact al Bulgariei spune că Zaheu se îmbogătise din lacrimile săracilor. Totuşi, Noul Testament ne vorbeşte despre Zaheu şi îl prezintă ca un om care doreşte din tot sufletul să se pocăiască. De aceea Mântuitorul poposeşte în casa sa pentru a arăta că Dumnezeu iartă şi pe cei păcătosi, care se pocăiesc şi se îndreaptă spre calea Domnului cu credinţă şi hotărârea că nu vor mai repeta greşelile din trecut. Iisus a afirmat adesea "că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă" (Mt. 9, 13). După înălţarea Mântuitorului nostru la cer, Zaheu îl însoţeşte pe Sfântul Apostol Pavel în Cezareea Palestinei. Tradiţia ne dezvăluie că Cezareea Palestinei este locul unde Zaheu a devenit episcop şi unde a murit în pace.