Înţelepciune biblică: Mărgăritarul copiilor

"Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor." (Matei 19, 14)

Când Mântuitorul pleacă din Galileea şi ajunge în hotarele Iudeii, dincolo de Iordan, mulţimile Îl urmau cerându-i să facă vindecări şi să răspundă unor întrebări despre viaţa bine-plăcută lui Dumnezeu. Pe când răspundea unei provocări a fariseilor referitoare la unirea şi despărţirea dintre bărbat şi femeie, mai mulţi oameni îşi aduc copiii pentru ca Hristos să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage. Ucenicii îi ceartă, motiv pentru care Mântuitorul rosteşte acest îndemn: "Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine". Deşi rostite într-o împrejurare cât se poate de concretă, adresate ucenicilor care voiau să-i oprească pe copii să ajungă lângă Mântuitorul, aceste cuvinte capătă cu timpul o importanţă covârşitoare. Aceste cuvinte devin îndemnul adresat întregii omeniri de a-i aduce pe copii la Hristos încă din fragedă pruncie şi de a nu-i lipsi de Dragostea Sa dumnezeiască. Sfântul Ioan Gură de Aur compară în acest sens sufletul copilului cu ceara şi cu mărgăritarele: "Dacă în sufletul încă fraged se întipăresc învăţăturile bune, nimeni nu le va mai putea şterge atunci când se vor face tari ca o întipărire, precum ceara", şi apoi: "Acestea (mărgăritarele) se spune, îndată ce sunt prinse, sunt sub formă lichidă. Pescuitorii de mărgăritare le pun în podul palmei şi, frecându-le între mâini le rotunjesc. După ce le-au dat forma dorită nu mai este cu putinţă a le da alta". Aşa este deci şi sufletul copilului, un material încă neîntărit care aşteaptă să fie modelat. A-L face pe Hristos cunoscut copiilor când sufletul lor este fraged şi inocent înseamnă a-i pune pe drumul mântuirii. Şi cu cât întârziem a le vorbi copiilor despre Mântuitorul şi de a-i duce la Sfânta Biserică, cu atât şansele ca ei să îl cunoască şi să facă voia Lui în viaţă scad. Iată deci îndemnul Mântuitorului, să nu-i oprim pe copiii noştri să-L cunoască, căci doar cunoscându-L îşi vor putea păstra curăţia şi crezând în El vor deveni "atleţi ai lui Hristos" (cum îi numeşte Sfântul Ioan Gură de Aur), vrednici să dobândească Împărăţia cerurilor.