Înţelepciune biblică: O haină nouă pentru suflet

"Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar de nu, peticul nou va trage din haina veche şi se va face o ruptură şi mai rea." (Marcu 2, 21)

Mântuitorul dă acest exemplu ca argument în apărarea ucenicilor Săi care nu ţineau post precum făceau ucenicii fariseilor şi ai lui Ioan. În sens larg, antiteza vechi - nou trimite direct la opoziţia dintre Legea Vechiului Testament ai cărei reprezentanţi sunt aici ucenicii fariseilor şi ai lui Ioan şi Legea Noului Testament adusă în lume de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi transmisă prin ucenicii Săi. Din afirmaţia "nimeni nu coase petic nou la haină veche" se poate înţelege în acest context că religia creştină nu este o simplă adaptare a iudaismului prin adăugarea de noi aspecte, ci ceva în întregime nou (sau înnoit), precum spune şi Apostolul Pavel "iată toate s-au făcut noi" (II Cor. 5, 17). În sens restrâns, referitor strict la ideea de post, acesta este privit ca element ce aduce o înnoire generală atât prin aspectul său material (abţinerea de la anumite alimente), cât şi prin cel spiritual (îndreptarea, plângerea păcatelor şi rugăciunea). Postul, ca petic nou, nu poate fi cusut la haina veche a unui suflet păcătos. După cum afirmă şi Ioannis Karavidopoulos, este necesară o înnoire generală a omului, un nou mod de viaţă, în care postul nu va fi un petic nou, ci va aparţine organic omului celui nou. Această înnoire vine în creştinism într-o primă etapă prin botez, urmând ca apoi prin spovedanie, post şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos haina veche să devină una nouă. În acest drum spre înnoire, un rol esenţial îi revine duhovnicului, care, măsurând permanent evoluţia duhovnicească a ucenicului, să găsească totdeauna momentul potrivit de a coase peticele noi la haina în curs de înnoire a sufletului pentru ca nu cumva acestea, necorespunzător alese, să tragă din haina veche şi să facă o ruptură şi mai rea.