Înţelepciune biblică: Păstrarea păcii
„Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.“ (Ps. 84, 11)
Întâlnim deseori în Sfânta Scriptură folosindu-se aceşti termeni de: „milă“, „adevăr“, „dreptate“, „pace“, pe care proorocul David îi grupează într-un mod cu totul înţelept. Aceşti termeni definesc atribute ale Sfintei Treimi, prin care Izvorul iubirii, Dumnezeu, Se descoperă omului. Nu întâmplător în acest loc proorocul personifică aceste atribute „s-au întâmpinat“, „s-au sărutat“ pentru că în Dumnezeu aceste calităţi se identifică cu El Însuşi, Care este treime de Persoane. Astfel, Dumnezeu este Înseşi Dreptatea, Mila; Mântuitorul ne spune: „Eu sunt Adevărul“ (In. 14, 6). Dumnezeu este Soarele, iar aceste calităţi sunt razele care izvorăsc din El; cel care se lasă încălzit şi luminat de aceste raze rămâne cu Dumnezeu şi, astfel, el va străluci de pace, dreptate, adevăr şi milă. Poate că acesta ar putea fi răspunsul la întrebarea multora dintre noi: Cum să ne păstrăm pacea într-o lume atât de tulbure şi plină de zbucium? Să rămânem ancoraţi în Dumnezeu, să dedicăm mai mult din timpul nostru studiului Sfintei Scripturi, de unde culegem adevărata înţelepciune şi, astfel, vom deveni mai drepţi, mai milostivi cu cei de lângă noi, iar Hristos-Adevărul va sălăşlui, negreşit, în sufletele noastre şi pacea nu ne va mai părăsi. Căci Duhul lui Dumnezeu nu poate aduce decât pace. Pacea este cel mai evident semn care indică prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră, de aceea şi Hristos le spune ucenicilor: „Pacea Mea o dau vouă“ (In. 14, 27). Sfinţii Părinţi arată cât de important este să ne păstrăm pacea. Zicând „pacea este mai mare de patru ori decât dreptatea“, arată prin aceasta că dreptatea noastră este ca „un veşmânt întinat“ (Is. 64, 5) înaintea lui Dumnezeu şi, indiferent cât de mult ni se pare că avem dreptate, să luptăm până acolo unde simţim că ne pierdem pacea. Căci la ce ne-ar folosi dreptatea sau orice alt lucru din această lume dacă nu am avea pace?