Înţelepciune biblică: Prietenia cu Hristos

"Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc." (I. 15, 14)

Pare puţin ciudat la prima vedere cum Mântuitorul Hristos ne făgăduieşte să ne facă prietenii Săi. Dar tocmai pentru aceasta ne pune o condiţie "dacă faceţi ceea ce vă poruncesc". Mulţi dintre noi înţelegem greşit prietenia şi de aceea credem că ea trebuie să fie necondiţionată. Motivul ar fi faptul că prin prieten se înţelege, de cele mai multe ori, partener de distracţii, bârfă, jocuri etc., fără ca prietenia să fie raportată la poruncile Evangheliei, aceasta fiind şi cauza atâtor dezamăgiri în relaţiile noastre de prietenie. Hristos făgăduieşte să ne facă prieteni, dar înainte de toate S-a făcut Prietenul nostru, răbdând cele mai cumplite umilinţe şi promiţându-ne să rămână cu noi "până la sfârşitul veacurilor" (Mt. 28, 20). Hristos a împlinit prin aceasta cea mai curată şi desăvârşită prietenie. Cum spunea şi Andre Malraux, "prietenia înseamnă să fii alături de prieteni nu când au dreptate, ci atunci când greşesc"; Dumnezeu a venit cu dragoste în întâmpinarea noastră atunci când noi eram în întuneric şi nici măcar nu am avut puterea să Îl recunoaştem. Ţinând cont că la baza poruncilor date de Mântuitorul Hristos stă dragostea, acestea nu trebuie înţelese ca o condiţie, ci ca pe o dorinţă de a-I răspunde cu iubirea noastră la iubirea Lui, prin care ne exprimăm acordul de a fi primiţi în Împărăţie. Dumnezeu ne-a dăruit libertatea şi nici măcar în acest caz nu ne este încălcată; Împărăţia e deschisă, dar nimeni nu poate intra împotriva voinţei lui. De aceea, orice prietenie omenească trebuie să fie raportată la poruncile lui Hristos şi, astfel, ea va deveni veşnică, iar ceea ce nu este conform acestor porunci să nu o socotim prietenie, ci mai degrabă duşman care ne poate lipsi de bucuria veşnică. Astfel, Sfântul Antonie cel Mare zice: "Să nu-ţi îngădui să calci dumnezeieştile porunci de dragul prieteniei omeneşti!"