Înţelepciune biblică: Sarea pământului

"Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni." (Matei 5, 13)

La fel cum sarea este cea care dă gustul mâncării, la fel ucenicii sunt cei care prin propovăduirea Evangheliei dau sens vieţii oamenilor, le permit accesul spre cunoaşterea lui Dumnezeu. Dacă ucenicii vor renunţa la a duce mai departe mesajul primit de la Hristos, sau dacă îl vor transmite într-o formă eronată, este ca şi cum sarea s-ar strica şi tot ce s-ar mai putea face cu ea ar fi să fie aruncată şi călcată în picioare de oameni. Sfântul Chiril al Alexandriei caracterizează ca sare "cuvintele dumnezeieşti şi mântuitoare, pe care, dacă nu le luăm în seamă, vom fi nebuni şi fără minte, şi cu desăvârşire nefolositori". Iar Sfântul Ioan Gură de Aur explică: "Este deci de neapărată trebuinţă să fiţi vorbiţi de rău. Asta, însă, nu vă vatămă cu nimic, ci dă mărturie de tăria voastră. Dar dacă vă temeţi de ocări, atunci aţi trădat şi tăria ce trebuie s-o aibă nişte apostoli şi veţi suferi şi necazuri cu mult mai mari. Că veţi fi şi vorbiţi de rău, şi veţi fi şi dispreţuiţi de oameni."