Înţelepciune biblică: Satana ne dă „târcoale“

"Atunci Domnul zise către satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului şi i-a zis: "Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos"." (Iov 1, 7)

Versetul vorbeşte despre discuţia dintre Dumnezeu şi satana, în urma căreia celui din urmă îi este lăsată libertatea de a-l încerca pe Iov prin felurite necazuri spre a-i verifica credinţa în Dumnezeu. Dincolo de acest amănunt bine cunoscut din istoria lui Iov (exemplul omului sfânt care suferă), scurtul dialog în care Dumnezeu întreabă ("De unde vii?"), iar Diavolul răspunde ("Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos") dă o definiţie clară despre ce înseamnă răul, personificat de diavol. Acest lucru devine şi mai limpede odată ce este citit în lumina unor secvenţe din Noul Testament. Aici, diavolul este arătat ca "umblând prin locuri fără de apă, căutând odihnă şi neaflând" (Luca 11, 24) sau "potrivnicul vostru, diavolul, răcnind ca un leu, umblă, căutând pe cine să înghită" (I Petru 5, 8). Diavolul este sugerat ca fiind foarte dinamic: "dă târcoale", "se plimbă", "umblă", "răcneşte ca un leu", "caută şi nu află". Se găseşte în strânsă legătură cu spaţiul, "umblă prin locuri fără de apă", "în sus şi în jos". Ce caută? Locuirea! Faptul că diavolul este înfăţişat în goana disperată după locuire demonstrează condiţionarea, dependenţa sa. Căutarea locuirii dă măsura relaţiei dintre om şi diavol. Omul se lasă biruit atunci când oferă găzduire celui necurat.