Înţelepciune biblică: Stăpânirea lumii

"Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu." (Romani 13, 1)

Stăpânul adevărat al celor văzute şi nevăzute este numai Dumnezeu "fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor" (I Tim. 6, 15). El acordă autoritate îngerilor şi oamenilor, căci "în mâna Domnului este stăpânirea pământului şi la vremea sa va ridica pe cel folositor la cârmuire" (Ecclesiasticul 10, 4). Toţi conducătorii lumeşti primesc de la El puterea de a stăpâni popoare sau comunităţi, având datoria morală de a sluji adevărului şi dreptăţii. Cel care conduce trebuie să aibă frică de Dumnezeu, înţelepciune, să judece cu dreptate, să nu fie mânios şi dictatorial, căci "scaunele celor mai mari le-a surpat Domnul şi a pus pe cei blânzi în locul lor" (Ecclesiasticul 10, 15). Sfântul Dimitrie de Rostov spune că Dumnezeu "a rânduit ca regina albinelor să nu aibă ac, căci dacă l-ar fi avut, ea ar fi omorât toate albinele, iar un conducător nu trebuie să fie stăpânit de patima mâniei pentru ca nu cumva în năpăstuirile lui furioase să-i prăpădească pe toţi cei care nu i se supun". În Vechiul Testament, Dumnezeu spune: "Şi dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine?" (Maleahi 1, 6). Sfântul Apostol Pavel spune că stăpânitorii din lume, care "nu în zadar poartă sabia" (Romani 13, 4), Îl slujesc pe Dumnezeu spre binele oamenilor şi aceştia, doar dacă încalcă legea înfăptuind răul, trebuie să se teamă de conducători.