Înţelepciune biblică: Toma nu a vrut să fie un credul

"Apoi a zis (Iisus) lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios." (Ioan 20, 27)

Din cuvintele Mântuitorului adresate lui Toma după învierea Sa din morţi se înţeleg rolul şi importanţa credinţei în Iisus Hristos pentru mântuire. Sfântul Apostol Pavel repetă în nenumărate rânduri că prin credinţa în Iisus Hristos ne mântuim. Hristos este făptura cea nouă, singurul lucru nou sub soare. Prin unirea celor potrivnice în persoana Sa, Iisus Hristos este capabil să surpe peretele din mijloc al vrajbei (Ef. 2,14). Coboară Dumnezeu din cer pentru a urca omul în cer. Revelaţia supremă care se face în Iisus Hristos este aceea de Dumnezeu al iubirii. Dumnezeu nu mai este privit ca ceva îndepărtat şi ascuns, ca pe un străin în lume. Dumnezeu este reprimit în lume ca Tată iubitor, ca persoană ce vrea comunicarea şi comuniunea cu omul. Pentru aceasta Dumnezeu se coboară în lume, renunţă la slava Sa pentru a-i arăta omului menirea sa aleasă. Omul este chemat la comuniunea supremă de iubire cu Dumnezeu. Iar pentru aceasta Dumnezeu se lasă experimentat, se lasă cercetat de om. Omul poate să-L vadă pe Dumnezeu, să-L asculte, să-L pipăie. Dumnezeu Se descoperă omului şi prin Hristos, omul Îl cunoaşte pe Dumnezeu. Departe de a fi un necredincios, Toma nu vrea să fie un credul. El este ucenicul care înainte de învierea lui Lazăr este hotărât şi îndeamnă şi pe ceilalţi Apostoli să fie pregătiţi şi să meargă să moară împreună cu Hristos (In. 11, 16). Toma însă nu a acceptat ca dragostea lui cea mare pentru Iisus să se transforme în credulitate şi nădejde oarbă. Dacă Hristos a înviat şi trăieşte, el nu înţelege de ce nu i s-ar arăta şi lui. Putea el să-şi întemeieze credinţa doar pe vorbele unor apostoli ascunşi în spatele uşilor încuiate? Necredinţa lui nu este o refuzare a credinţei, ci o depăşire a ei prin experierea personală a lui Dumnezeu. Se observă că Toma nu este certat pentru îndoiala lui, ci, mai mult, el este chemat la pipăirea şi la cercetarea Trupului Sfânt. El este invitat la cunoaşterea lui Dumnezeu. Fiul S-a întrupat tocmai pentru ca cei ce-L vor urma să ajungă la cunoaşterea nemijlocită a Domnului şi Dumnezeului celui adevărat.