Înţelepciune biblică: Unitatea în diversitate

"Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi." (Efeseni 4, 6)

În versetul citat care aparţine scrisorii Sfântului Apostol Pavel adresată Efesenilor se vorbeşte despre Tată ("Un Dumnezeu şi Tată al tuturor"). Ceea ce atrage atenţia este ordinea prepoziţiilor: "peste (toţi)", "prin (toţi)" şi "întru (toţi)". Înţelegem, aşadar, că este vorba despre Dumnezeu-Tatăl care există "peste, prin şi întru noi toţi". Sfântul Irineu al Lyonului crede că ordinea prepoziţiilor vorbeşte, de fapt, despre persoanele Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cel care se află "peste" este Tatăl, "prin" este Fiul, iar "întru" este Duhul Sfânt. Pe lângă vorbirea despre Sfânta Treime, Irineu consideră că acestea învaţă şi despre modalitatea de acţiune a celor trei persoane. Dumnezeu-Tatăl care se află "peste" înseamnă că El este originea tuturor lucrurilor; Dumnezeu-Fiul care se află "prin toţi" înseamnă că prin El (cu ajutorul Lui) Dumnezeu creează; Dumnezeu-Duhul Sfânt care se află "în toţi" înseamnă că prin El se desăvârşeşte creaţia. Pe scurt: "peste" - originea, "prin" - acţiunea creatoare şi "întru" - desăvârşirea. Astfel, nu se contrazic versetul care vorbeşte doar despre Tată (unitate) şi Irineu care-l interpretează ca vorbind despre Treime (pluralitate)? Nu este cazul, căci versetul reprezintă cea mai sintetică definiţie a Sfintei Treimi: Dumnezeu este unul, însă lucrează în trei persoane. Versetul armonizează noţiunile "unităţii" şi ale "pluralităţii". La prima vedere, "unitatea" şi pluralitatea" sunt antonime, dar, pentru creştinul fidel, acestea sunt complementare. Urmând modul de existenţă al Treimii, creştinii toţi constituie o unitate (în credinţă, în botez) în pluralitate (individualităţi). Prin extensie, de aici se inspiră noţiunea de "unitate în diversitate", des folosită în zilele noastre.