Înţelepciune biblică: Valoarea milosteniei creştine

"Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui." (Matei 5, 7)

Milostenia este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu, o manifestare a iubirii creştine faţă de oamenii aflaţi în nevoie, căci "credinţa fără de fapte moartă este" (Iac. 2, 20). Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Una dintre cele mai importante fapte bune este milostenia, care ajută, întăreşte şi dă viaţă rugăciunii, postului şi oricărei altei virtuţi", iar "valoarea milosteniei nu depinde de cât dăm, ci de gândul cu care dăm". Milostenia este de folos atât beneficiarilor ei, cât şi celor care o practică, pentru că "milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat. Cei ce fac milostenie şi dreptate vor trăi mult" (Tobit 12, 9). Omul milostiv dăruieşte cu bucurie, nu regretă că ajută pe cineva, căci "mai fericit este a da decât a lua" (Fapte 20, 35), iar în Sfânta Scriptură vedem că "Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună" (II Corinteni 9, 7). Pe lângă faptele milei trupeşti există şi faptele milei sufleteşti, astfel că oamenii care nu au mulţi bani pentru a-i ajuta pe săraci pot să-i mângâie pe cei întristaţi, să-i înveţe şi să-i sfătuiască pe cei care au nevoie, să-i ierte pe cei care au greşit faţă de ei şi să se roage atât pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi, căci: "mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului" (Iacov 5, 16). Sfântul Apostol Petru, deşi nu avea bogăţie, i-a zis ologului care cerea milostenie la poarta templului: "Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!" (Fapte 3, 6), aducându-i în acest fel vindecarea. Cerşetoria însă nu trebuie încurajată, pentru că în Codul penal al României scrie: "Fapta persoanei care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 ani" (Titlul IX, Cap. IV, Art. 326). Deci, oamenii sănătoşi trebuie să muncească, nu să fie leneşi, căci: "dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce" (II Tesaloniceni 3, 10). Cine munceşte va avea bani atât pentru el, cât şi pentru a-i putea ajuta pe cei în nevoie. Atât zgârcenia, cât şi lenea se numără printre cele şapte păcate capitale. Pentru a ne învrednici de Împărăţia cerurilor, să urmăm exemplul lui Dumnezeu, căci suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Lui, deci să luăm aminte şi să punem în practică sfatul biblic: "Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Luca 6, 36). Omul ar trebui să-şi folosească libertatea pentru a face tot ce este necesar să ajungă la desăvârşire, pentru că, după cum spune Vladimir Lossky, "desăvârşirea persoanei stă în renunţarea la existenţa pentru sine, la voinţa proprie, pentru a îndeplini voinţa lui Dumnezeu".