Internetul - ce, cât, cum și de ce

Să nu folosești, azi, deloc Internetul ar fi o alegere destul de ciudată. Nu că n-ar fi posibil: cunosc oameni care nu se ating de calculator, după cum știu alții care au ales să nu aibă televizor.

Am spus alegere întrucât sunt conștient că există și oameni pentru care nu e o alegere, ci o limită impusă de condițiile în care trăiesc.

Dar refuzul deliberat de a folosi Internetul te privează de multe simplificări ale vieții tale. Prima care îmi vine în minte este plata online a facturilor, a taxelor, impozitelor și a altor datorii, inclusiv către persoane fizice. Alternativa, în ceea ce privește datoriile către stat, sunt bine cunoscutele cozi din primele zile ale fiecărui an la Direcțiile respective (deși termenul de grație, cu reducere, e 31 martie), iar pentru facturi fie apelezi la punctele de plată, pay point, care folosesc, evident, Internetul, fie stai la alte cozi - mai mici, e drept - la furnizori, cu precizarea că unii dintre ei nici nu mai au casierii.

În al doilea rând, fără pretenția unei ierarhizări, pe Internet găsești repede soluții pentru cele mai diverse probleme, de la comandarea unor produse sau rețete culinare până la identificarea firmelor de instalări, reparații sau deblocări de uși metalice.

Apoi deja amintita socializare. Viața urbană ne înstrăinează destul de sever. Câți dintre noi avem prieteni pe scara de bloc? Câți știm măcar cum îi cheamă pe mai mult de trei-patru vecini? La serviciu se muncește de obicei pe brânci și nu e loc de schimburi de idei și impresii decât, cel mult, în pauza de masă, dacă există așa ceva. În condițiile astea, rețelele sociale îți oferă șansa de a comunica, măcar un pic, cu diverși oameni, iar faptul că pe marea majoritate nu-i cunoști fizic poate fi un avantaj...

Despre ce să comunici? Despre orice te interesează - și așa ajungem la principala problemă a Internetului: avalanșa de știri, informații, discuții, postări, comentarii la postări și comentarii la comentarii. Cum să alegi?

Nu e chiar așa de greu. Cuvântul-cheie e afinitate. Sau, dacă preferați, gusturi. Ești pasionat de fotbal, Formula 1 sau showbiz? Alegi prioritar sau chiar exclusiv textele care se referă la ele. Ești cinefil? Ai destule site-uri cinematografice, cu avantajul grupării pe genuri, al funcției de căutare (vrei să vezi toate filmele cu un anumit actor, de pildă) și, foarte important, al absenței întreruperilor publicitare. Muzică simfonică sau rock, literatură, știință, animale de companie, călătorii (cu câte imagini!) - orice te interesează poți selecta din torentul de alte informații.

Inclusiv viața spirituală? Din fericire, da. În ciuda acuzațiilor aberante de încremenire în trecut, azi mai toate mănăstirile Bisericii Ortodoxe Române și multe biserici au site-uri pe Internet, dar și în alte locuri găsești eseuri, documentare și discuții pe teme creștine. Ca să nu mai zic - subiectiv și cu mândrie - despre prezența pe net a componentelor Centrului de presă BASILICA: Agenția de știri cu același nume, TRINITAS TV, Radio TRINITAS și „Ziarul Lumina”.

În concluzie, când ne lăsăm sufocați, amețiți sau manipulați de ceea ce se găsește pe Internet, dacă devenim dependenți, dacă ni se bulversează scara de valori, cel puțin o parte din vină nu e a lui, ci a noastră.