Învățături: Despre iertare

Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri“. În Biblie, găsim multe exemple de iertare. Mântuitorul ne dă adesea exemple, unul dintre ele fiind reprezentat de cuvintele: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!“

 

Sfântul Arhidiacon Ştefan s-a rugat celor ce aruncau cu pietre în el: „Nu le socoti lor păcatul acesta!“.

 

 

Toţi sfinţii s-au rugat pentru iertarea duşmanilor lor, căci, altfel, nu deveneau sfinţi.

 

 

Sunt trei feluri de oameni:

 

 

Cel care-i iartă pe duşmani, îi iubeşte şi se roagă pentru ei, pentru luminarea lor. Acesta este smerit, ţine posturile, se spovedeşte, se împărtăşeşte, iar diavolul fuge de la el. Cine iartă se aseamănă sfinţilor. Aceştia sunt fiii lui Dumnezeu.

 

 

Cel care ţine minte răul, „iartă, dar nu uită“, este asemeni lui Cain, care se răzbună, până la urmă.

 

 

Cel care nu merge la Biserică, împietrit la inimă, nu iartă, este mândru, portă ură, mânie, se ceartă, se bate, se judecă trebuie să se pocăiască, iar Dumnezeu îl va ierta.

 

 

 

 

Să citim Scriptura

 

 

 

 

Dacă cineva face un tablou reuşit, admiratorul tabloului spune că acesta are ceva din firea pictorului, că pictorul a depus o mică părticică din el, în opera sa. Aşa şi Dumnezeu, când l-a făcut pe om, a pus o părticică din El în creaţia Sa, adică sufletul, care este nemuritor.

 

 

Biblia a fost inspirată de Duhul Sfânt şi, de aceea, în sufletul celui care o citeşte, pătrunde Duhul Sfânt. (Viaţa creştinului ortodox, hrană pentru sufletul tinerelor vlăstare)