Ioan 12, 19–36
„În vremea aceea fariseii ziceau între ei: Vedeți că nimic nu folosiți! Iată, lumea s-a dus după El. Și erau niște elini, din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare. Deci aceștia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileei, și l-au rugat zicând: Stăpâne, vrem să-L vedem pe Iisus. Filip a venit și i-a spus lui Andrei, iar Andrei și Filip au venit și I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului. Adevărat, adevărat zic vouă că, dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce își iubește sufletul îl va pierde; iar cel ce își urăște sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viața veșnică. Dacă-Mi slujește cineva, să-Mi urmeze și, unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat; și ce voi zice? Părinte, izbăvește-Mă de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit: pentru ceasul acesta. Părinte, preaslăvește-Ți numele! Atunci a venit glas din cer: Și L-am preaslăvit și iarăși Îl voi preaslăvi. Iar mulțimea, care stătea și auzea, zicea: A fost tunet! Alții ziceau: Înger I-a vorbit! Iisus a răspuns și a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi aduce pe toți la Mine. Iar aceasta zicea arătând cu ce moarte avea să moară. I-a răspuns, deci, mulțimea: Noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veac; și cum zici Tu că trebuie să fie înălțat Fiul Omului? Cine este Acesta, Fiul Omului? Deci le-a zis Iisus: Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă pe întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii.”
Cu ce ochi Îl putem vedea pe Mântuitorul Hristos
Fericitul Augustin, Predici la marile sărbători, Predica 263, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 13, p. 461
„Este lucru mare să crezi cu ochii inimii. Și cât de mare este slava Sa acum că S-a înălțat la cer și șade de-a dreapta Tatălui? Dar nu vedem astea cu ochii, cum nu L-am văzut nici întins pe cruce, nici înviind din mormânt. Noi suntem încredințați de toate acestea prin credință și le vedem cu ochii inimii. Am fost lăudați pentru că nu am văzut și am crezut. De fapt, până și iudeii L-au văzut pe Hristos. Nu este un lucru mare să-L vezi pe Hristos cu ochii trupului, ci e mare lucru să crezi în Hristos cu ochii inimii. Dacă acum ni S-ar arăta Hristos și ar sta înaintea noastră și nu ar rosti nici un cuvânt, cum am ști cine este? Deci, dacă ar tăcea, ce folos am avea? Oare nu este mai bine să ne vorbească prin Evanghelie, nefiind de față, decât să nu spună nimic, fiind de față? Dar totuși El nu lipsește dacă Îl păstrăm în inimă. Crede în El și Îl vei vedea! Nu este înaintea ochilor tăi, dar este în inima ta.”
(Pr. Narcis Stupcanu)