Ioan 15, 17-27; 16, 1-2

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiți unul pe altul. Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că M-a urât pe Mine mai înainte de voi. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar, pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște. Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din pricina numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel Care M-a trimis. Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăște pe Mine urăște și pe Tatăl Meu. Dacă nu aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat nu ar avea; dar acum M-au și văzut și M-au urât, și pe Mine, și pe Tatăl Meu. Dar aceasta s-a făcut ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: «M-au urât pe nedrept». Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Și voi mărturisiți, pentru că de la început sunteți cu Mine. Acestea vi le-am spus ca să nu vă poticniți în credința voastră. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când oricine vă va ucide pe voi va crede că aduce slujire lui Dumnezeu.”

Să vă iubiți unul pe altul

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, Prima convorbire cu părintele Cheremon, Cap. XII, 7-8, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 510

„Fericitul Apostol, punând dragostea mai presus nu numai de teamă și de speranță, ci chiar de toate harismele, care sunt socotite mari și minunate, ne arată și calea către ea. Căci, după ce a catalogat toate darurile duhovni­cești, a spus așa despre virtuțile acesteia: «Și acum vă arăt o cale care le întrece pe toate. De-aș vorbi în limbile oamenilor și ale îngerilor, și de-aș avea darul profețiilor și tainele toate le-aș cunoaște și toată știința, și de-aș avea atâta credință, încât să mut și munții, și aș împărți toate bogățiile mele hrană săracilor și trupul meu l-aș da să fie ars, iar dragostea nu am, nimic nu-mi folosește». Vedeți așadar, că nu se găsește nimic mai prețios, nimic mai desăvârșit, nimic mai înalt, și, ca să spun așa, nimic mai netrecător. «Profețiile se vor desființa, limbile vor înceta, știința se va sfârși, dar dragostea niciodată nu va cădea». Fără ea nu numai acele feluri foarte înalte de harisme, ci chiar slava martiriului însuși va pieri.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLVI, IV, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1994), vol. 23, p. 543

„Cele mai mari virtuţi sunt dragostea, bunătatea, milostenia. Aceste virtuți depășesc chiar virtutea fecioriei. Deci, dacă vrei să fii egal cu apostolii, nimic nu te împiedică! E de ajuns numai să săvârșești virtutea dragostei și nu ești întru nimic mai mic decât apostolii.”