Ioan 16, 15-23
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu va lua și va vesti vouă. Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Deci, unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Puțin și nu Mă veți mai vedea și iarăși puțin și Mă veți vedea, și că Mă duc la Tatăl? Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puțin? Nu știm ce zice. Și a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe și le-a zis: Despre aceasta vă întrebați între voi, că am zis: Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea? Adevărat, adevărat zic vouă că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preschimba în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar, după ce a născut copilul, nu-și mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume. Deci, și voi acum sunteți triști, dar iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. Și în ziua aceea nu Mă veți întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Oricâte veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.”
Bucuria de a fi creștin
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XXXII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, p. 246
„Bucurați-vă, drepților, în Domnul! Celor drepți li se cuvine laudă! (Psalmi 32, 1)
Cuvântul «bucurie», obișnuit în Scriptură, arată starea veselă și bucuroasă a sufletului, care se vede în cei vrednici de bucurie. Bucurați-vă, drepților, în Domnul, nu când vă merg bine treburile gospodăriilor voastre, nici când sunteți sănătoși cu trupul, nici când ogoarele voastre sunt pline cu tot felul de roade, ci bucurați-vă pentru că aveți pe Domnul, o frumusețe ca aceasta, o bunătate ca aceasta, o înțelepciune ca aceasta. Să vă fie de ajuns bucuria aceasta, pe care o aveți de la El! De altfel trebuie să ne bucurăm de Domnul, așa cum ne bucurăm și ne veselim când ni se făgăduiesc lucrurile pe care le dorim foarte mult. (...) Pentru cel drept, însă, bucuria cea dumnezeiască și cerească este continuă, pentru că în cel drept locuiește odată pentru totdeauna Duhul cel Sfânt.”
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a IV-a despre mulțumire, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, p. 378
„Pe scurt, sufletul care-i legat cu dorul de cele de sus nu schimbă bucuria și veselia lui cu nestatornicia de multe feluri a pasiunilor trupești; dimpotrivă, pe cele ce sunt pentru alții supărătoare, el le face adaos de bucurie. Așa era apostolul; se bucura în neputințe, în strâmtorări, în prigoniri, în nevoi și-și prefăcea în laude lipsurile sale (II Corinteni 12, 9-10); se bucura în foamete, în sete, în frig, în goliciune, în prigoniri, în strâmtorări; din a căror pricină alții erau nemulțumiți și-și pierdeau nădejdea în viață, de acelea el se bucura (II Corinteni 11, 27).”