Ioan 8, 12–20
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. De aceea, fariseii I-au zis: Tu mărturisești despre Tine însuți; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus și le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă știu de unde am venit și unde Mă duc. Voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni. Și, chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu și Cel Care M-a trimis pe Mine. Și în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine însumi și mărturisește despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis. Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: Nu Mă știți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu; dacă M-ați ști pe Mine, ați ști și pe Tatăl Meu. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăța în templu; și nimeni nu L-a prins, pentru că nu venise încă ceasul Lui.”
Cum rămânem în lumină?
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a 5-a, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 382
„Cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12)
(Mântuitorul) îi îndeamnă iarăși în tot felul să caute ceea ce le este de folos și să voiască să fie îndrumați prin poruncile Lui, în loc să urmeze nepriceperii lor și să se lipsească de însăși viața veșnică. Le arată că cei ce devin mai ascultători față de El își însușesc mai mult folos, fiindcă El este bun și voiește ca toți oamenii să se mântuiască și să vină la cunoștința adevărului (I Timotei 2, 4). Dar, deoarece ca Dumnezeu știa că I se vor împotrivi, face ca Rațiunea Sa (Cuvântul Său) să lucreze de la început potrivit chipului lucrării oamenilor ca, atunci când vor veni asupra lor cele ale strămoșilor, să se facă spre mult folos pentru ei, dacă vor voi și ei să urmeze Lui. Aceasta o și spune Dumnezeu în mod clar. Căci s-a scris despre cei din Israel că i-a călăuzit pe ei ziua prin nor și noaptea întreagă prin lumina focului. (...) Astfel a putut zice: Cel ce urmează Mie, adică cel ce pășește pe urmele învățăturilor Mele, nu va fi niciodată în întuneric, ci va spori în lumina vieții, sau descoperirea tainelor cu privire la Mine îl va conduce la viața veșnică. Domnul, fiind foarte iscusit în cuvinte, nu irită și mai mult furia dușmanilor Lui, spunându-le direct că vor rămâne în întuneric și vor muri prin neascultarea lor, ci le spune aceasta în alt mod, făcând înțelesul cuvântului mai blând. Prin cele ce făgăduiește aici, că cel ce se hotărăște să-I urmeze Lui va avea lumina vieții, tot prin ele arată în mod concentrat că cei ce refuză să-I urmeze vor fi lipsiți de lumina care poate să-i ducă la viață. Căci, oare, nu e tuturor vădit și vrednic de aprobat că cei ce fug de bunătatea inimii au parte de ceea ce este contrar?