Ioan Ivan, preotul şi profesorul model

Ne este dat în viaţă să cunoaştem oameni aleşi de Dumnezeu, inspiraţi şi conduşi numai de Dânsul, care se fac cunoscuţi prin viaţa, prin opera şi activitatea pe care o desfăşoară în mijlocul oamenilor, constituind pentru noi modele vrednice de urmat.

Fără riscul de a exagera, consider că părintele profesor Ioan Ivan este slujitorul lui Dumnezeu şi al oamenilor, care se odihneşte muncind şi se recreează ascultând. Neîndeplinirea datoriilor nu-şi găseşte loc la dânsul. Profesor de Teologie la Seminarul de la Mănăstirea Neamţ, de peste 50 de ani îşi are domiciliul stabil împreună cu soţia sa, doamna Rodica Ivan Horodniceanu, lângă această cetate a monahismului românesc, încărcată de spiritualitate şi tradiţie ortodoxă, de istorie şi cultură patristică străbună.

Ca elev al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, unde l-am avut profesor şi director pe părintele Ivan, doresc ca pe această cale să aduc un omagiu preacucerniciei sale, care mi-a fost un model din toate punctele de vedere în pregătirea pentru preoţie.

N-am să insist asupra lucrărilor părintelui prof. Ivan. Acestea sunt succint adunate şi consemnate în „Dicţionarul Teologilor Români“ al pr. prof. Mircea Păcurariu şi în „Convorbiri duhovniceşti“ (cu dascăli de Teologie Ortodoxă) a arhim. Ioanichie Bălan, lucrări din care voi reda câteva date biografice, pentru cei care l-au cunoscut şi cei care doresc să ştie cine este acest mare părinte. S-a născut 7 mai 1915, în Ţigăneşti, jud. Iaşi. A făcut studii la Seminarul „Sf. Gheorghe“ din Roman (1928-1936), apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1936-1941). A fost diacon (1943) şi profesor la Seminarul teologic din Roman (1945-1948), apoi la Şcolile de cântăreţi bisericeşti din Iaşi (1949-1950) şi Suceava (1950-1952), la Seminarul teologic de la Mănăstirea Neamţ (1952-1975), director al Seminarului (1952-1961 şi 1971-1975). A făcut o serie de cercetări legate mai ales de trecutul Mănăstirii Neamţ.

Iustin Moisescu, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986), pe când era mitropolit al Moldovei şi Sucevei, cunoscând bine viaţa şi activitatea părintelui profesor Ivan, într-o vizită de lucru la Mănăstirea Neamţ, într-un cadru mai restrâns, printre altele, a întrebat pe cei prezenţi: „Care credeţi voi că-i cel mai bun călugăr din Neamţ?“. Fiecare a dat câte un răspuns cât se poate de obiectiv, dar care nu l-a mulţumit deplin pe patriarh. Spre surprinderea tuturor, acesta a răspuns: „Ei, să vă spun eu: Ivan e cel mai bun!“. O explozie de aplauze a confirmat opinia patriarhului, care a uimit pe toţi cei de faţă.

Părintele prof. Ivan a fost binecuvântat de Dumnezeu şi cu o voce frumoasă, cu alese virtuţi teologice şi literare, precum şi cu o soţie excepţională, care i-a fost şi-i este alături, creându-i condiţii ideale de studiu, pentru o preoţie sfântă, îmbrăcată în haina modestiei, constituind un model pentru orice slujitor al altarului. Neavând copii, familia Ivan a iubit, crescut şi educat generaţii întregi de elevi seminarişti care s-au perindat pe la prestigiosul Seminar teologic de la Neamţ. Aproape în fiecare duminică, după masă, când aveam un pic de timp liber, doamna preoteasă Ivan discuta cu noi şi ne recomanda lecturi suplimentare, pe lângă cele din programa şcolară, care ne-au fost de mare folos. Una dintre cărţile rare care circula printre seminarişti avea titlul: „Spre parohia model“, carte pe care am lecturat-o cu nesaţ. O familie model, care ne-a arătat, prin propriul exemplu, că o purtare ireproşabilă şi cât mai multe cunoştinţe acumulate din toate domeniile ne ajută să înţelegem Teologia, această ştiinţă nemuritoare, valabilă pentru toate timpurile şi locurile. De pe atunci înţelesesem că fără istorie, fără justiţie, fără viaţă morală şi fără cultură, în general, nu putem progresa.

 

 

Aceasta este, în puţine cuvinte, imaginea părintelui profesor Ivan, în cadrul atmosferei din seminar, care şi acum, după 50 de ani, îmi vibrează în toată fiinţa.