Ion Popescu-Cilieni, slujitor al Altarului şi al culturii
Teologul, profesorul, istoricul, misionarul, paleograful şi muzeograful Ion Popescu-Cilieni se înscrie în şirul acelor valori care au răsărit din pământul fertil al unei generaţii care şi-a adus generosul aport la păstrarea credinţei strămoşeşti şi la îmbogăţirea culturii româneşti. S-a născut la 4 noiembrie 1906 în satul Cilieni-Romanaţi.
Marele cleric cărturar al Craiovei, Ion Popescu-Cilieni, a fost fiul cântăreţului bisericesc Marin Popescu din Cilieni-Romanaţi, cu ascendenţă dintr-o veche familie preoţească. A urmat cursurile seminarului din Râmnicu Vâlcea şi apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1931. La 1 noiembrie 1933 a fost hirotonit ca primul diacon al Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dumitru” (sfinţită la 26 octombrie 1933) din Craiova, iar din data de 21 ianuarie 1940 a devenit preot. Ion Popescu-Cilieni a funcţionat ca profesor de religie la Alba Iulia, Turnu Severin şi Craiova (Liceul Comercial „Gheorghe Chiţu”, Liceul de fete „Regina Elisabeta”, Colegiul „Carol I”), iar din 1948 ca profesor de istorie în Craiova (Şcoala Medie Financiară, Şcoala de Drumuri şi Poduri, Colegiul Naţional „N. Bălcescu” - azi „Carol I” şi Liceul „Fraţii Buzeşti” - azi colegiu naţional).
Ctitor de cultură în Cetatea Băniei
A colaborat la revistele „Arhivele Olteniei”, „Ramuri”, a organizat şi îndrumat revista „Renaşterea”, „Revista de Istorie Bisericească”, „Mitropolia Olteniei”, „Vatra” şi altele. Alături de prof. univ. dr. Toma G. Bulat, a înfiinţat în anul 1943, în locuinţa sa de pe strada Madona Dudu, nr. 64 pe atunci, prima revistă dedicată istoriei Bisericii noastre Ortodoxe din întreg spaţiul românesc, şi anume „Revista de Istorie Bisericească”. Revista îşi propunea editarea tuturor documentelor referitoare la trecutul Bisericii noastre cu comentariul critic aferent. Greutăţile materiale ale războiului mondial şi instalarea regimului comunist au înfrânt entuziasmul fondatorilor la scurt timp, o reluare a editării acestei reviste fiind azi mai mult decât necesară.
A fost doctor în teologie, Secţia istorică, cu monumentala lucrare „Învelişurile vechilor noastre biserici” (1945), care a primit „Magna cum laudae” din partea academicienilor teologi Theodor M. Popescu şi Nicolae M. Popescu, lucrare neegalată până azi. Tot el a întocmit cele mai documentate studii privind istoricul Mitropoliei Olteniei, al Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dumitru”, dar şi al bisericilor din Vâlcea şi Gorj, realizând o nouă viziune asupra mediului rural profund creştin ortodox. A adunat şi donat Arhivelor Statului şi Muzeului Olteniei sute de documente, monede, medalii, obiecte. A fost un excelent editor de documente, în special referitoare la istoria Bisericii noastre Ortodoxe. De asemenea, a deschis seria corpusurilor de documente privind istoria economiei naţionale prin cartea „Meşteşugari şi neguţători din trecutul Craiovei. Documente (1686-1869)”, în colaborare cu Al. Bălintescu etc.
Iubitor şi practicant al artei muzeale
Ca muzeograf a transcris o bună parte din documentele vechi ale Muzeului Olteniei, multe donate de el, a încurajat donaţiile, a îndemnat elevii să aducă toate descoperirile de pe raza locului de baştină şi să le doneze muzeului. Cităm spre exemplificare concepţia sa despre relaţiile şcoală-muzeu păstrată într-una dintre lucrările sale: „Pentru ca să nu se mai întâmple ce s-a întâmplat în trecut este bine ca şcolarii noştri să contribuie la strângerea acestor obiecte şi monede şi să le încredinţeze şcolii pentru a face să ajungă într-un muzeu regional, unde nu se vor mai pierde. Eu aş propune chiar ca obiectele arheologice şi istorice strânse cu şcolarii să alcătuiască un muzeu al Ministerului Culturii Naţionale”. Exemplele celor care au făcut acestea sunt Ştefan Ciuceanu, întemeietorul Muzeului Olteniei, preotul Constantin Drăghici de la Biserica Madona Dudu, profesorul Ilie Constantinescu de la Caracal. Ion Popescu-Cilieni îşi propunea să facă un album cu biserici de lemn pentru a nu mai fi demolate şi înlocuite cu altele fără valoare arhitectonică.
La 31 octombrie 1996, în cadrul ciclului „Oameni de seamă” s-a organizat la sediul Secţiei de istorie a Muzeului Olteniei o expoziţie retrospectivă cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la naştere şi 40 de ani de la trecerea la cele veşnice a pr. prof. dr. Ion Popescu-Cilieni. Vernisajul s-a bucurat de prezenţa membrilor familiei şi prietenilor, dintre care amintim pe: Episcopul Damaschin Coravu, pr. Dumitru Bălaşa, cercetător ştiinţific principal Ileana Petrescu, urmaşii preoţilor Ion Iordache şi Marin Neamţu de la Biserica Madona Dudu, precum şi numeroşi preoţi, studenţi de la Facultatea de Teologie din Craiova, elevi de la Seminarul Teologic.
Între numeroasele obiecte şi cărţi lăsate Muzeului de Istorie, amintim şi de colecţia de numismatică romană imperială, medievală şi parţial modernă, donată de familia sa în anul 1962, după trecerea la cele veşnice în anul 1956 şi mutarea soţiei, fiului şi fiicei în Bucureşti. Colecţia cuprinde monede antice romane din epoca imperiului, monede medievale, descoperiri izolate din diverse colţuri ale Olteniei, precum şi un fragment de tezaur din epoca modernă recuperat de pe raza oraşului Craiova, din zona situată în apropiere de locuinţa sa.
Alături de marii cărturari ai Băniei
Contribuţia majoră a Bisericii noastre Ortodoxe şi a slujitorilor săi la formarea unor muzee publice, folositoare tuturor categoriilor sociale şi credinţelor celor care doreau să le cunoască valorile, în epoca regimului comunist a fost negată fie prin omitere, fie prin diminuarea aportului acesteia. După decembrie 1989 a devenit imperios necesar a reconstitui pe baza studiului arhivelor şi colecţiilor publice rolul arhiereilor şi preoţilor cărturari în constituirea patrimoniului nostru naţional. Este cazul părintelui prof. dr. Ion Popescu-Cilieni, care, alături de pr. Dumitru Bălaşa, a colaborat cu academician C.S. Nicolăescu Plopşor (mult timp membru al Adunării eparhiale şi iniţiator al înfiinţării în anul 1939 şi reînfiinţării în anul 1947 şi 1949 a Mitropoliei Olteniei) la dezvoltarea şi îmbogăţirea patrimoniului arheologic şi istoric al Muzeului Olteniei.
De aceea, trebuie spus că părintele Ion Popescu-Cilieni, pe parcursul scurtei sale vieţi, a depus toate eforturile pentru salvarea aşezărilor preistorice şi antice, precum şi pentru recuperarea obiectelor şi monedelor antice descoperite în diverse zone ale Olteniei. Ca profesor de religie şi de istorie, a apelat la elevii liceelor unde a predat, care, în semn de dragoste şi respect pentru dascălul lor, le aduceau la şcoală şi le donau acestuia. Cu scrisul său ordonat şi citeţ pe plicurile unde a pus monedele respective, părintele Ion Popescu-Cilieni nota cu meticulozitate principalele date istorice. Dată fiind importanţa circulaţiei monetare în epoca imperială romană reflectată în descoperiri monetare izolate, ne-am străduit să identificăm toate monedele cu locul de descoperire a lor aflate în colecţii publice sau particulare din perimetrul geografic al Olteniei.