IPS Părinte Ierotheos Vlachos şi părintele Rafail Noica au conferenţiat la Iaşi

Conferinţele susţinute de Înaltpreasfinţitul Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie, şi de cunoscutul părinte ieromonah Rafail Noica, în cadrul celei de-a V-a ediţii a Colocviului Internaţional „Întâlnirea cu duhovnicul“, s-au bucurat de un public numeros. Nu mai puţin de 2.000 de persoane din toată ţara au fost prezente duminică după-amiază la Centrul de conferinţe Agora (fostul „Providenţa“), în timp ce alte câteva mii au urmărit evenimentul on-line, pe site-ul Doxologia.ro.

Cea de-a V-a ediţie a Colocviului Internaţional „Întâlnirea cu duhovnicul“, organizat cu binecuvântarea şi în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, este dedicată părintelui Sofronie Saharov (1896-1993) şi reuneşte, în perioada 13-15 noiembrie, la Iaşi şi Mănăstirea Neamţ, invitaţi de seamă din ţară şi din străinătate (Grecia, Marea Britanie şi Franţa).

Deschiderea oficială a avut loc duminică după-amiază, la Centrul de conferinţe Agora (fostul „Providenţa“). În cadrul acesteia au conferenţiat Înaltpreasfinţitul Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie, şi ieromonahul Rafail Noica, în prezenţa a peste 2.000 de oameni. După vizionarea de către cei prezenţi a unui film de prezentare a părintelui Sofronie Saharov, a urmat cuvântul de deschidere al părintelui Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi, şi cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

„M-am simţit în preajma părintelui ca şi cum aş fi participat la Cina cea de Taină şi la rugăciunea din Ghetsimani“

În continuare, a urmat conferinţa „Prima mea întâlnire cu părintele Sofronie Saharov“, susţinută de IPS Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie.

„«Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!», aceste cuvinte ale Sfântului Siluan sunt valabile pentru toţi creştinii. Poate cineva să trăiască părerea de rău şi aceasta să se transforme în nădejde a vieţii, dar la Sfântul Siluan această stare se realiza în mod desăvârşit, deplin. Părintele Sofronie mi-a oferit anumite chei de înţelegere a acestei stări, îmi spunea că mintea stareţului Siluan mergea în iad, iar trupul îi era înconjurat de flăcările iadului. Simţea harul dumnezeiesc în suflet şi în trup atunci când trăia acestea. Iar mesajul lui Hristos - «Nu deznădăjdui!» - îl ajuta să trăiască totul în Hristos, curăţindu-şi astfel sufletul şi trupul. Pentru că ştim din tradiţia părinţilor că mai întâi nevoitorul trăieşte harul dumnezeiesc ca pe un foc, şi cât timp rămâne fidel acestei stări în Hristos, acest foc se transformă în lumina necreată. De altfel, acesta este raiul şi iadul - harul lui Dumnezeu, pe care unii îl simt ca iad, iar alţii - ca pe raiul lui Dumnezeu. Din tronul lui Dumnezeu vine şi harul care luminează pe toţi sfinţii, şi râul cel de foc. (...) Părintele Sofronie Saharov a fost marea revelaţie a vieţii mele. L-am trăit foarte intens în timpul Liturghiei. M-am simţit în preajma părintelui ca şi cum aş fi participat la Cina cea de Taină şi la rugăciunea din Ghetsimani, m-am bucurat de discuţiile teologice pe care le-am avut cu el; era un călăuzitor cu experienţă în ceea ce priveşte rugăciunea inimii şi am simţit binecuvântarea sa în timpul spovedaniilor pe care le-am făcut la el. Era un părinte mistagogic iubitor şi cu discernământ şi era, de asemenea, înaintevăzător, avea darul înaintevederii. Mi-a spus de multe ori lucruri care s-au dovedit apoi a fi adevărate. M-am bucurat de plimbările pe care le-am avut împreună. Nu îl întrebam aproape nimic, mergeam doar ca să-l ascult ca un simplu ucenic; m-am bucurat însă de personalitatea părintelui şi în alte clipe, cum ar fi la trapeză. Era concentrat în timpul mesei, un spirit aristocrat, şi se vedea că se afla în rugăciune, cu o interiorizare de sine. Era un om insuflat de Dumnezeu şi sfânt chiar şi în aceste mici detalii ale vieţii. M-am bucurat de părintele Sofronie şi de modul în care picta. Odată, m-a chemat să-mi descrie modalitatea în care el alesese să picteze. Şi i-am spus că a ales culori dulci şi mi-a răspuns: «Nu în culori dulci, ci în culori line. De ce nu dulce? Nu e bine, culorile dulci nu sunt bune». Ceea ce însă am înţeles şi ceea ce mi-a făcut o foarte mare impresie este faptul că feţele celor pe care-i reprezintă în scena Cinei celei de Taină aveau mintea lor în inimă, şi nu în partea cerebrală. Numai cine poate participa la Sfânta Liturghie poate vedea acest lucru. M-a învrednicit Dumnezeu să citesc scrierile multor părinţi ai Bisericii, pe Sfântul Grigorie Palama, sfinţii capadocieni şi mulţi alţii, dar toate acestea le-am regăsit în mod tainic şi viu în personalitatea părintelui Sofronie Saharov“, a spus ierarhul grec, în cadrul conferinţei.

„Esenţa rugăciunii este «Doamne!»; mai mult nici nu e nevoie să zicem“

După o scurtă pauză, a urmat cea de-a doua conferinţă -„Părintele Sofronie Saharov, stareţul meu“, susţinută de părintele ieromonah Rafail Noica, unul dintre cei mai mari duhovnici români, fiul filosofului Constantin Noica.

„De ce nu mai sunt duhovnici buni? Răspunsul ni-l dă Sfântul Siluan: «Fiindcă nu mai sunt ascultători buni». În limba rusă, cuvântul ascultător este sinonim şi pentru ucenic, novice. Ucenicul bun, ascultătorul bun, este omul care are mintea îndreptată către Dumnezeu şi care caută de la Dumnezeu răspuns, nu de la om, dar care se duce la om fiindcă nu poate nici măcar să fie precum Cain, care, deşi păcătuise, avea legătură cu Dumnezeu. Dar când mergi la om, la duhovnic, trebuie să ai atenţia către Dumnezeu, cu Care trebuia să fi dialogat până atunci. Trebuie să te rogi ca omul, duhovnicul tău, să-ţi dea cuvânt; trebuie să fii atent lăuntric şi, cum zicea părintele Sofronie, să prinzi, să înhaţi, aş zice eu, primul cuvânt. Gândind la Dumnezeu, pune-i o întrebare duhovnicului; primul cuvânt pe care ţi-l spune înhaţă-l, şi, fie că-l înţelegi sau nu, nu-l discuta, ci ia-l şi ţine-l la fel cum a făcut Maica Domnului, care, chiar dacă nu înţelegea cuvintele Pruncului Iisus, le păzea în inima ei. Dacă ştii să înhaţi cuvântul prin rugăciune, este al tău, şi tu îl vei înţelege, nu duhovnicul tău. Este o taină acest lucru, nu o disciplină; disciplina vine şi ea, dar taina este cea care trebuie să lucreze. Îndrăznesc să vă spun: învăţaţi să primiţi de la duhovnici, de la mai-marii voştri, preoţi şi episcopi, primul cuvânt, dar, înainte de asta, trebuie să pregăteşti terenul pe care poate veni acest cuvânt - tu însuţi. Dacă tu crezi în Dumnezeu, aşa cum rostim în Crez, şi dacă tu te rogi şi ceri lui Dumnezeu acestea, indiferent de starea duhovnicului tău, acela va fi pentru tine un proroc. Trebuie însă să fii atent, căci Dumnezeu ţi-a dat cuvântul prin duhovnic; eşti dar dator să-l cinsteşti pe duhovnic, dar să nu-l idolatrizezi pe acesta. Duhovnicul e ca un telefon; nu cu telefonul vorbeşti într-o convorbire, ci cu o persoană. Aşa şi noi: cu Dumnezeu trebuie să vorbim, prin duhovnic. Cinstim pe duhovnic, dar dacă-l idolatrizăm, ajungem să-l necinstim. Ucenicul bun este omul care are mintea îndreptată către Dumnezeu şi care caută răspuns de la Dumnezeu, nu de la om, dar care se duce la om ca să primească răspunsul lui Dumnezeu. Dar când mergi la om, trebuie să mergi având atenţia îndreptată la Dumnezeu, să te rogi ca duhovnicul tău să-ţi dea cuvânt, să fii atent lăuntric, să prinzi, să înhaţi primul cuvânt, prima mişcare a inimii - acela e cuvântul pentru tine!“, a spus părintele Rafail Noica, în prima parte a cuvântului rostit.

Cunoscutul duhovnic a făcut referiri şi la ce înseamnă rugăciunea adevărată: „Rugăciunea, în mod esenţial, este chemarea numelui lui Dumnezeu. Ca noi să putem rămâne cu mintea noastră în rugăciune, Biserica ne pune la dispoziţie diferite forme de rugăciune în care ne putem exprima toate of-urile noastre, toate nevoile noastre. Până şi Liturghia exprimă mare parte e vieţii noastre, darămite Molitfelnicul preoţesc, în care se găsesc binecuvântări şi rugăciuni la tot felul de trebuinţe. Esenţa rugăciunii însă este «Doamne!»; mai mult nici nu e nevoie să zicem“.

Părintele Rafail le-a adresat sfaturi şi părinţilor prezenţi în sală. „În primul rând, aş zice: rugaţi-vă pentru copilul pe care, la un moment dat, îl veţi aduce în lume. Chiar şi înainte să vă împreunaţi, rugaţi-vă. Fiţi cu cea mai mare luare aminte, ca în clipa împreunării, să nu se necinstească momentul acela minunat pe care, din păcate, istoria omenirii l-a batjocorit cumplit, din care poate să se zămislească încă un chip al lui Dumnezeu. Nu în zadar a făcut Dumnezeu ca acel act să aibă plăcere, care, însă, înţeleasă greşit, ne duce la atâtea păcate. Lucrul acesta în sine este fără păcat. Dovada: bărbaţii căsătoriţi pot deveni preoţi. S-a luptat tot timpul Biserica Ortodoxă să nu se prihănească nunta, căsătoria. Şi în timpul sarcinii, şi mama, şi tatăl trebuie să fie foarte răspunzători; bineînţeles, mai direct mama, dar şi tatăl. Informaţie de la un doctor - în prunc se înregistrează absolut tot: ce trăiesc părinţii mai ales în clipa zămislirii, dar şi de-a lungul perioadei de sarcină. Cred că dacă veţi avea această atitudine, şi una a dragostei, nu una a unei discipline rigide, veţi putea surprinde intuiţiile copiilor voştri, dacă veţi lucra şi în continuare cu rugăciunea. Ultimul lucru pe care vi-l spun este: părinţilor, cel mai important lucru este să câştigaţi încrederea copiilor voştri!“.

„Părintele Sofronie spunea: Dacă vreţi să vă rugaţi să ştiţi că sunteţi ca şi o moleculă de apă într-un ocean îngheţat, care nu vrea să îngheţe odată cu oceanul. În natură acest lucru este cu neputinţă, în viaţa duhovnicească este însă cu putinţă. Fiecare dintre noi suntem nu numai o moleculă într-un ocean, ci şi o parte din uriaşul arbore adamic a cărui sevă ne hrăneşte pe toţi. Noi suntem hrăniţi prin seva care curge prin acest arbore, astăzi sevă otrăvită, seva necredinţei, seva urii împotriva lui Dumnezeu. Dacă eu sunt o cracă a acestui pom, cum pot să mă concentrez, când o lume întreagă caută în alte părţi? Într-o măsură pot, dar măsura aceasta e măsura în care pot dobândi ceva ajutor de la Dumnezeu, de la harul lui Dumnezeu. Până atunci însă, sunt în zbuciumul acesta nesfârşit, şi singurul lucru e să am răbdare, după cum ne învaţă părintele Cleopa Ilie. Nu deznădăjduiţi! Mergeţi înainte, căci în Cartea Vieţii lui Dumnezeu sunt înscrise nu numai reuşitele noastre, care nu sunt ale noastre până la urmă, ci sunt reuşitele lui Dumnezeu în noi (a noastră e numai alegerea), ci sunt înscrise în Cartea Vieţii şi toate eforturile noastre aparent inutile, când n-am reuşit nimic. Aşa că «ţineţi mintea în iad şi nu deznădăjdui». Să avem gândul acesta: Dacă Dumnezeu a binevoit să fiu în lumea aceasta drăcească, înseamnă că mă pot mântui încă. Pe ce mă bazez când spun acest lucru? Hristos a zis în capitolul 3 al Evangheliei de la Marcu, parafrazez: dacă nu se va putea mântui nici un trup, Tatăl va scurta zilele acelea. Dacă zilele acestea nu s-au scurtat şi am ajuns şi eu şi copiii mei pe lumea aceasta, ne putem încă mântui. Dar între timp, răbdare, răbdare, răbdare...“, a fost mesajul de final al părintelui Rafail Noica adresat publicului ieşean.

La finalul celor două conferinţe, IPS Părinte Mitropolit Teofan le-a mulţumit tuturor pentru prezenţă, după care a urmat rugăciunea de încheiere.

A doua zi a Colocviului Internaţional „Întâlnirea cu duhovnicul“

Colocviul Internaţional „Întâlnirea cu duhovnicul“ a continuat şi ieri, 14 noiembrie, cu o nouă sesiune de conferinţe, ce a avut loc în Sala „Iustin Moisescu“ a Centrului eparhial Iaşi. După participarea la Sfânta Liturghie în Biserica „Sfântul Gheorghe“ - vechea Catedrală Mitropolitană, participanţii la colocviu s-au îndreptat către Sala „Iustin Moisescu“, unde a debutat sesiunea I, cu următoarele comunicări: Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim Joantă, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolit Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord - „Părintele Sofronie aşa cum l-am cunoscut“, ierom. Melchisedec de la Mănăstirea ,,Sfântul Ioan Botezătorul“ - Essex, Anglia - „Cuvânt duhovnicesc al părintelui Sofronie către un tânăr“, Georgeos Mantzaridis, profesor emerit la Facultatea de Teologie a Universităţii „Aristotel“ din Tesalonic, Grecia - „Amintiri despre părintele Sofronie“, monah Nicodim Aghiopavlitul de la Mănăstirea „Sfântul Pavel“ din Sfântul Munte Athos - „Părintele Sofronie ca duhovnic în Mănăstirea Sf. Pavel - Sfântul Munte Athos“. În sesiunea a II-a, ierom. Filotheos Grigoriatul de la Mănăstirea Grigoriu din Sfântul Munte Athos a vorbit despre „Pocăinţa - centru al vieţii în Hristos şi al teologiei sfântului stareţ Sofronie Saharov“, iar pr. Vasilios Kalliakmanis de la Facultatea de Teologie din Tesalonic, Grecia, a susţinut comunicarea „Creşterea copiilor în gândirea stareţului Sofronie Saharov“. Cele două sesiuni au cuprins şi înregistrări audio cu părintele Sofronie, precum şi discuţii între participanţi. Într-o intervenţie extraordinară în încheierea celei de-a doua sesiuni a „Întâlnirii cu duhovnicul“, părintele Rafail Noica a spus: „Ce este pocăinţa? Descopăr că pocăinţa nu este nimic altceva decât avântul unui suflet de la viaţa asta biologică - şi de la un punct încolo plicticoasă - către neţărmurire, către veşnicie. Avântul înseamnă să călătoreşti undeva, şi nu vorbim simbolic. Este o călătorie reală, doar că nu fizică. Pentru a ajunge la Împărăţia cerurilor, la nestricăciune, la sfinţenie, la veşnicie, facem o călătorie lăuntrică. Trecând prin anumite experienţe de-a lungul vieţii, ajungi să vezi lucruri pe care nu le-ai văzut înainte. Ce înseamnă asta? De unde erai şi până unde ai ajuns acum, vezi noi privelişti - iată călătoria lăuntrică, duhovnicească, dar absolut concretă şi reală. Ce înseamnă în greacă metanoia, metania? Schimbarea minţii de la experienţa pământească, limitată, s-o trecem dincolo“.

Ziua s-a încheiat cu slujba Privegherii în cinstea Sfântului Paisie Velicicovschi, oficiată la Mănăstirea Neamţ.

Colocviul Internaţional „Întâlnirea cu duhovnicul“ va continua şi astăzi, 15 noiembrie, cu o nouă sesiune de conferinţe, ce va avea loc la Mănăstirea Neamţ.