Istoria creștinismului (CMLXXIII): Patriarhul Miron Cristea (1925-1939) (IV)

În 1900 Elie Cristea a fost hirotonit diacon de către urmaşul mitropolitului Miron Romanul, Ioan Meţianu, iar în 1901 a fost făcut arhidiacon. Un moment de seamă din viaţa tânărului Elie l-a constituit tunderea în monahism, la 23 iunie 1902, săvârşită de stareţul Mănăstirii Hodoş-Bodrog. Şi-a ales ca nume de călugărie Miron, în semn de recunoştinţă faţă de binefăcătorul său, mitropolitul Miron Romanul. În 1903 (13 aprilie) a fost hirotonit ieromonah, iar la 1 iunie 1908 a fost hirotesit protosinghel. La începutul secolului al XX-lea arhiducele Franz Ferdinand era convins că influenţa tot mai mare a ungurilor în Imperiul Austro-Ungar avea să creeze un pericol pentru unitatea lui. De aceea, în viziunea lui, singura soluţie pentru viitorul imperiului era federalizarea lui, care ar fi redus rolul ungurilor şi ar fi favorizat creşterea rolului celorlalte popoare din imperiu: românii, croaţii, slovacii, cehii ş.a. Pentru punerea în aplicare a acestui plan, arhiducele avea nevoie de sprijinul politic al fruntaşilor acestor naţionalităţi. Dintre fruntaşii românilor el se baza pe tinerii politicieni Aurel C. Popovici şi Al. Vaida-Voievod. Fiind conştient că rolul Bisericii Ortodoxe, dar şi al Bisericii Unite cu Roma în viaţa poporului român era foarte mare, arhiducele a luat iniţiativa de a se întâlni cu doi tineri slujitori ai Bisericilor româneşti, apreciaţi a fi oameni de mare viitor, cu influenţă deosebită în rândul credincioşilor: dr. Miron Cristea, ortodox, şi dr. Augustin Bunea, greco-catolic. Întâlnirea a fost fixată pentru ziua de 28 martie 1908, la Viena. Moştenitorul tronului le-a expus românilor planul său de reorganizare a imperiului, rugându-i să-l aducă la cunoştinţa poporului şi asigurându-i că soarta conaţionalilor lor din imperiu se va schimba odată cu urcarea lui pe tron. Însă din cei trei care s-au întâlnit atunci la Viena, numai Elie Miron Cristea a supravieţuit. Augustin Bunea s-a stins din viaţă în 1912, iar prinţul moştenitor a fost ucis la 28 iunie 1914, ceea ce a declanşat şi Primul Război Mondial.