Istoria creştinismului (CMLXXXIV): Misiuni ortodoxe (III)

După creştinarea Europei şi mai ales după creşterea influenţei turceşti în Orientul Apropiat şi Balcani, şi căderea Constantinopolului (1453), popoarele ortodoxe au fost în imposibilitate de a dezvolta o lucrare misionară organizată. Singura ţară ortodoxă care avut posibilitatea să facă misiune creştină în sensul răspândirii Evangheliei la necreştini a fost Rusia, care a îmbinat vocaţia personală cu misiunile organizate (mai ales în secolul al XIX-lea), celelalte popoare ortodoxe având doar meritul ca, prin Ortodoxie, să-şi păstreze fiinţa şi identitatea naţională. În istoria Bisericii Ortodoxe Ruse, se pot distinge patru perioade de misiune creştină. După ce misionarii ruşi au propagat creştinismul şi în părţile locuite de lituanieni, patronaţi de unii prinţi, dar persecutaţi de alţii - cum ar fi, de exemplu, prinţul lituanian Mindovg, care, în 1246, a îmbrăţişat creştinismul de rit grec, dar, constrâns de ordinul cavalerilor teutoni şi atras de papa Inocenţiu al IV-lea (1243-1256), care l-a recunoscut rege, a trecut, în 1251, la ritul latin, abandonând, în cele din urmă, credinţa creştină -, perioada a treia misionară a Bisericii Ortodoxe Ruse (secolele XVI-XVIII) este una în care Biserica s-a aflat sub tutela Statului. După victoria ruşilor asupra tătarilor din Kazan, este cunoscută misiunea la tătari a episcopului Gurie (1555), care a convertit mii de păgâni, a întemeiat o mănăstire şi o şcoală misionară care, ulterior, se va transforma în Academia teologică din Kazan. Este cunoscută şi misiunea lui Trifon de Novgorod (1495-1583), care a predicat Evanghelia laponilor. Secolul al XVII-lea este secolul colonizării Siberiei, dar şi unul al marilor frământări interne pentru Biserica Rusă (Rascolul). Spre a-şi deschide drum spre Siberia, Petru cel Mare a trimis misionari ca Filotei Lescinschy (1650-1727), care a fost numit episcop de Tobolsk, şi care a creştinat pe ostiaci, voguli, iacuţi, botezând aproximativ 40.000 de oameni şi pentru care a ridicat 448 de biserici. Misiunea lui Filotei Lescinschy a fost continuată de episcopul Silvestru Golovatky.