Istoria creştinismului (CMLXXXVIII): Misiuni protestante şi neoprotestante (I)

Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, misiunile protestante nu au fost numeroase. Importantă a fost misiunea în India şi Indonezia, dar remarcabilă a fost activitatea misionară printre indienii din America, desfăşurată de John Elliot, care, în 1649, a creat o veritabilă societate misionară. Pietismul a contribuit la realizarea misiunii protestante, prin încercarea de a redescoperi „prima iubire“ trăită de creştinii de la început, prin convertire personală, curăţenia vieţii, iniţiativa laicilor şi puternicul suflu eshatologic de care erau pătrunşi misionarii. Centrul de pregătire şi de radiere a pietismului a fost Halle, unde, de altfel, s-a şi înfiinţat prima catedră de misiologie protestantă de către Gustave Warneck (1897) care, împreună cu W. Carey, sunt teoreticienii misiunii protestante. Revoluţia industrială a dat un suflu nou misiunilor, multe societăţi misionare fiind create prin subsidii oferite de către industriaşi bancheri, prin contribuţiile benevole adunate în aşa-zisele „duminici de misiune“ sau „turnee ale misionarilor“. În Statele Unite ale Americii au activat misionari celebri: David Brained şi Jonathan Edwards, care au determinat ceea ce s-a numit, mai târziu, „marea deşteptare americană“. Misiunea creştină a mers mână în mână cu comerţul şi civilizaţia. Misionarii au activat în Africa (David Livingstone, A.G. Schweitzer în India, baptistul W. Carey, care a tradus Noul Testament în bengali) şi în Oceania. Organizarea misiunilor protestante şi neoprotestante a adus cu sine o mai bună lucrare misionară. Printre cele mai importante societăţi misionare sunt: Misiunea baptistă, cu sediul la Londra (1792), Societatea misiunilor de la Londra (1795), cu caracter interdominaţionist, Societatea olandeză a misiunilor (1795), Societatea misiunilor Bisericii (1799) (anglicană), Consiliul american al Misiunilor (1810) (congregaţionalist), Societatea misionară metodistă (1813), Societatea misionară baptistă americană (1815), Societatea misiunilor de la Bâle (1815), Societatea misiunilor Evanghelice (Paris, 1822), Societatea Misiunilor (Berlin, 1824).