Istoria creştinismului (CMXCI): Conferinţele misionare (II)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 13 Iunie 2008

În secolul XX, misiunea creştină a devenit o prioritate. Lumea protestantă s-a implicat profund în misiune şi a organizat mai multe conferinţe mondiale misionare. În anul 1928, a avut loc, la Ierusalim, o conferinţă misionară cu tema principală „Mărturia noastră este Iisus Hristos“. La această conferinţă la care au participat 231 de delegaţi dintre care 52 asiatici şi africani s-a dezbătut problema distrugerii sintezei dintre creştinism şi cultura occidentală în curs de secularizare şi renaşterea religiilor necreştine. O altă conferinţă misionară s-a ţinut în anul 1938, la Tambaram (India). Au participat 471 de delegaţi, chiar dacă lumea întreagă trecea printr-o perioadă dramatică: invazia japoneză în Manciuria (1931), ascensiunea nazismului în Germania şi ororile comunismului în URSS, invadarea Abisiniei de către Italia. Tema conferinţei a fost „Misiunea mondială a Bisericii“. Ca răspuns la situaţia din lume, conferinţa a arătat că „evanghelizarea este sarcina primordială a întregii Biserici pentru toată lumea... Niciodată nu se va ajunge la pacea lumii fără evanghelizarea lumii“. Bisericile trebuie să se unească în lucrarea supremă de evanghelizare a lumii „până ce împărăţiile acestei lumi devin împărăţia Domnului nostru“. Biserica întemeiată de Dumnezeu în Hristos prin Duhul Sfânt este purtătoarea misiunii lui Dumnezeu pentru lume, având sarcina de a mărturisi Evanghelia prin toţi membrii ei, conform principiului enunţat de K. Hartenstein: „Cine spune Biserică spune misiune, şi cine spune misiune spune Biserică“. În anul 1947, la Whitby (Canada), 112 delegaţi au participat la o nouă conferinţă misionară, în condiţiile în care se desfăşura al Doilea Război Mondial, cel mai devastator din istoria umanităţii. Deliberările pot fi circumscrise frazei „O lume, un Hristos“ şi s-a pus un accent deosebit pe misiunea creştină, ca mesaj al lui Hristos „Lumina şi Pacea lumii“. „Evanghelizarea înseamnă proclamarea crucii unei lumi care este bulversată de tragedia unei suferinţe aparent fără sens“; înseamnă proclamarea lui Hristos „Cel înviat, unei lumi care este însetată după viaţă“. În ceea ce priveşte misiunea creştină, prima ei necesitate „este înnoirea vieţii interioare a Bisericii printr-o întoarcere la mesajul Bibliei şi la Domnul Bibliei... Evanghelizarea totală cere cooperarea fiecărui creştin“