Istoria creştinismului (MC): Înfiinţarea şcolilor teologice din Moldova (XII)

În anul 1851, domnitorul Grigore Alexandru Ghica al Moldovei a dat o lege pentru organizarea învăţământului, care includea şi învăţământul bisericesc. Ca urmare, s-a luat hotărârea înfiinţării a două noi seminarii în Moldova, unul la Roman şi altul la Huşi. Seminarul din Roman s-a deschis la 1 septembrie 1858 prin sprijinul ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, D. A. Cantacuzino, şi la stăruinţa mitropolitului Sofronie Miclescu al Moldovei şi Sucevei (1851-1860). Întrucât spaţiul era insuficient pentru cei 120 de elevi care urmau cursurile seminarului în anul 1882, un comitet din care făceau parte episcopul Melchisedec (preşedinte), directorul Ioan Ştefănescu Flor şi alţi trei profesori a decis construirea unui local corespunzător. În anul 1884 s-au construit două corpuri noi cu un etaj, înaintând spre răsărit, de o parte şi de alta a vechii clădiri. În anul următor, sub îndrumarea arhitectului Grinsberg s-au efectuat noi lucrări atât a împrejurimii, cât şi a altor clădiri anexe. În 1886, ministrul D. A. Sturdza, vizitând Seminarul, a hotărât extinderea lui, executându-se noi construcţii ce corespundeau şi dorinţei episcopului Melchisedec. În anul următor s-a aşezat piatra de temelie a noii clădiri, construită din cărămidă aparentă, cu boltă de intrare, un brâu în torsadă din cărămidă smălţuită şi un alt brâu sub streaşină. Astfel, se adăugau încă patru săli de clasă la parter şi două dormitoare mari la etaj. Atunci s-a stabilit şi patronul spiritual al seminarului - Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Prin Legea clerului mirean din 1893, s-a stabilit ca la Roman Seminarul să funcţioneze cu trei clase inferioare. Absolvenţii acestei şcoli, pentru a putea să intre în cler, erau obligaţi să-şi completeze studiile superioare la Iaşi sau la Bucureşti. Prin Legea din 9 iulie 1901, Seminarul din Roman a fost desfiinţat, motivele fiind de natură economică.