Istoria creştinismului (MCCCILIII): Înfiinţarea şcolilor teologice din Moldova (VIII)
După trecerea la cele veşnice a mitropolitului Meletie Lefter „Brandaburul“ (1844-1848) şi a înlăturării din scaunul domnesc a lui Alexandru Sturdza (1791-1854) în anul 1851, pe scaunul mitropolitan a fost ales Sofronie Miclescu. În acelaşi an, la 7 iulie, Adunarea obştească a ţării a votat „Legiuirea pentru organizarea învăţăturilor bisericeşti în Moldova“, aprobată de domnitorul Grigorie Alexandru Ghica (1849-1856). Prin această lege, se prevedeau trei tipuri de şcoli teologice: şcolile bisericeşti ţinutale (catehetice) cu doi ani de învăţătură, ele fiind mai mult şcoli elementare, pregătitoare pentru seminar, secţia primă a seminarului, pentru „clirosul de mai jos“, cu patru ani, şi secţia a doua a seminarului, pentru „clirosul mai înalt“, tot cu patru ani de studii. Prin aceeaşi legiuire, s-a hotărât înfiinţarea a două noi seminarii cu patru clase (secţia primă): la Roman şi la Huşi. Conducerea generală a seminariilor era încredinţată unei epitropii formată din mitropolit, cei doi episcopi sufragani şi din ministrul „averilor bisericeşti“ (culte). Seminarul de la Socola era condus de un „comitet duhovnicesc“, format din rectorul, inspectorul (spiritualul), catehetul, iconomul şi secretarul seminarului. La şcolile ţinutale se predau: Scrisul, Cititul, Aritmetica, Istoria sfântă, Catehismul, Tâlcuirea rânduielilor bisericeşti şi Muzica; la seminarul inferior: Gramatica, Aritmetica, Geografia, Istoria, Greaca, Rusa (facultativ), Istoria bisericească, Retorica, Dogmatica, Pastorala, Muzica şi Tipicul, iar în seminarul superior: Istoria bisericească, Retorica, Istoria universală, Latina, Franceza, Logica, Psihologia, Istoria filosofiei, Arheologia biblică, Ermineutica, Scripturistica, Eclesiastica, Teologia fundamentală, Teologia morală, Teologia polemică şi Dreptul canonic. În anii următori s-au introdus şi cursuri de Fizică, Agronomie şi Medicină. Cursurile Seminarului Veniamin s-au ridicat treptat la opt ani de studii.