Istoria creştinismului (MCCCLIX): Înfiinţarea învăţământului teologic superior în Moldova (I)
Încă din 1640, în cadrul Academiei Vasiliene, la loc de cinste între ştiinţe se studia „theologhia“. În secolul al XVIII-lea, în cadrul Academiei de la Putna (cu funcţionare atestată documentar între 1774 şi 1782), se studia, de asemenea, teologia pentru cei care aveau să devină preoţi. Aceasta era, de altfel, singura instituţie de învăţământ care pregătea candidaţi pentru hirotonie. Tot în Moldova, la Iaşi, prin 1803-1804, a luat fiinţă primul Seminar din Ţările Române, numit de marele istoric Constantin Erbiceanu „Sorbona românilor“. Mai târziu, în cadrul Academiei Mihăilene, ale cărei cursuri au fost inaugurate în anul 1835, teologia se studia la nivel universitar, cu o durata de patru ani. „Aşezământul pentru reorganizarea învăţăturilor publice din Principatul Moldovei“, din 1850, prevedea înfiinţarea unei Academii la Iaşi cu patru facultăţi, între care şi una de teologie, în 1855, entuziastul şi energicul arhimandrit Dionisie Romano, încurajat de domnitorul Grigorie Ghica, intenţiona să înfiinţeze o facultate de teologie, cu patru ani de studii, la mănăstirea Neamţ. La 26 octombrie 1860, s-a inaugurat, în prezenţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, noua Universitate din Iaşi, cu patru Facultăţi: Drept, Filosofic (litere), Ştiinţe şi Teologie. Sfinţirea apei a fost făcută de arhiereul Filaret Scriban, care a citit apoi o rugăciune alcătuită de el. La noua Facultate de teologie au funcţionat doi profesori: arhiereii Filaret Scriban, în acelaşi timp prorector al Universităţii ieşene şi decan al Facultăţii de teologie, care preda Introducerea în Vechiul Testament, Arheologia biblică şi creştină, şi Vladimir Suhopan, profesor de Istorie bisericească şi Teologie dogmatică. Se pare că din lipsă de alţi profesori, ei au suplinit şi celelalte catedre. De exemplu, într-un act din 1864, de la Vladimir Suhopan, se arată că a predat şi Dreptul canonic, Morala şi Pastorala.