Istoria creştinismului (MCCCLXXXVIII): Şcoli organizate şi patronate de Biserică în Transilvania (VIII)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 09 Decembrie 2009

Şcolile confesionale româneşti de ambele rituri, atât cele ortodoxe, cât şi cele unite, au fost puse adeseori în situaţia de a fi desfiinţate sau înstrăinate de Guvernul din Budapesta. Astfel, în 1879 ministrul Cultelor şi Instrucţiunii a elaborat un proiect de lege pentru introducerea obligatorie a limbii maghiare în şcolile pedagogice şi poporale româneşti cu obligaţia ca toţi învăţătorii acestora să înveţe limba maghiară în decurs de patru ani. În aceste condiţii, mitropolitul Miron Romanul, mitropolitul unit Ioan Vancea de la Blaj şi episcopul Victor Mihail de la Lugoj au cerut împăratului Francisc Iosif I înlăturarea acestui proiect. O atitudine energică împotriva acestui demers au avut şi principalele ziare româneşti, între care şi „Telegraful Român“, iar numeroşi deputaţi (români, sârbi, slovaci, saşi) din Camera Deputaţilor (Dieta) din Budapesta au luat cuvântul împotriva proiectului de lege. În cadrul discuţiilor, care au durat şapte zile, s-a constatat că existau 2.773 de şcoli româneşti. Cu toate protestele acestor deputaţi din Dieta din Budapesta, proiectul de lege a fost votat. De aici a fost trimis la Casa Magnaţilor, unde, în numele poporului român, au protestat cei doi mitropoliţi şi episcopii de la Arad şi de la Lugoj. Glasurile ierarhilor români nu au avut efectul scontat şi legea a fost votată şi în Casa Magnaţilor (cunoscută sub numele de „Legea Trefort“). În anul 1883, Parlamentul din Budapesta a votat o nouă lege, o propunere a aceluiaşi ministru Trefort, prin care s-a introdus studiul obligatoriu al limbii maghiare şi în gimnaziile româneşti îndrumate de Biserică, dar şi obligaţia pentru profesori de a cunoaşte temeinic această limbă. S-a interzis tot atunci primirea, în viitor, de subvenţii, pentru buna funcţionare a şcolilor, „de la alte state“, adică din România.