Istoria creştinismului (MCCCVII): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (XXX)

Cel mai reprezentativ dintre ierarhii din Basarabia, la începutul secolului al XX-lea, a fost arhiepiscopul Serafim Ciciagov (1908-1914). În timpul arhipăstoririi lui a luat naşte-re un curent sectar cu numele de inochentism (de la numele fondatorului, un călugăr). La acesta s-a adăugat şi prozelitismul sectar, ceea ce l-a determinat pe arhiepiscop să creeze un „serviciu de misionari“. Tot atunci a fost permis, prin ucaz împărătesc, şi slujirea serviciului divin în limba „moldovenească“. Astfel, la 23 iulie 1913, basarabenii au avut ocazia să asculte toată slujba Sfintei Liturghii în limba română. Însă, arhiepiscopul Serafim a ştiut să îndrume viaţa eparhială în aşa fel încât să fie reintrodus absolutismul ierarhic şi să fie diminuat rolul preoţimii în viaţa Bisericii. Preoţii însă şi-au continuat activitatea misionar-pastorală şi socială cu aceeaşi râvnă. În această perioadă s-a reînviorat activitatea misionară, mai ales după anul 1908, când are loc un Congres misionar la Kiev. S-a înfiinţat şi un „Sfat misionar eparhial“, cu sediul la Chişinău. De asemenea, s-a intensificat activitatea omiletică, precum şi cea catehetică, în şcoli. În anul 1910 a avut loc la Chişinău un Congres al profesorilor de Religie din eparhie. În sectorul asistenţei sociale s-au dezvoltat epitropiile bisericeşti, care funcţionau încă din 1865. Pentru ajutorarea celor săraci, în anul 1916 s-a înfiinţat o nouă epitropie, pe lângă catedrala din Chişinău, care oferea mese gratuite celor săraci. În timpul Primului Război Mondial s-au creat ateliere pentru invalizii care nu mai puteau lupta pe front, precum şi un orfelinat pentru copiii celor căzuţi în război. Prin grija arhiepiscopului Serafim Ciciagov, în anul 1911 a fost restaurată catedrala arhiepiscopală, iar în toată eparhia s-au construit noi lăcaşuri de închinare, unele adevărate monumente de artă, dar în stilul specific bisericilor ruseşti.