Istoria creştinismului (MCCCXXVII): Procopie Ivaşcovici, episcopul Aradului

Prima atestare documentară a Episcopiei Aradului apare în anul 1706, când episcopul Isaia Diacovici (1706-1708), primul vlădică de neam sârb al Aradului, a mutat vechea reşedinţă eparhială a Ienopolei într-o casă cumpărată în Arad. Prin diploma din 15 aprilie 1706 emisă de imperialii austro-ungari a fost înfiinţată Episcopia Aradului. Atunci când episcopul Isaia a venit în Arad a găsit două comunităţi de ortodocşi cu două biserici: una a credincioşilor români şi una a credincioşilor sârbi. Datorită faptului că Episcopia Aradului depindea canonic de Patriarhia Sârbă de la Karlovitz, ierarhul locului a fost sârb, începând cu episcopul Isaia Diacovici până în 1829, când, după moartea episcopului Pavel Avacumovici, a fost ales primul ierarh de neam român în persoana lui Nestor Ioanovici (1829-1830). În timpul arhipăstoririi acestuia, relaţiile dintre ortodocşii români şi cei sârbi s-au armonizat. Următorul ierarh român a fost Gherasim Raţ (1835-1850), unul dintre cei mai devotaţi ierarhi care au luptat alături de mitropolitul Andrei Şaguna pentru emanciparea naţională, şi Procopie Ivaşcovici. În timpul arhipăstoririi lui Procopie, odată cu reînfiinţarea Mitropoliei Ardealului, la 12/24 decembrie 1864, s-a acceptat ca ea să cuprindă, pe lângă Arhiepiscopia Sibiului, două eparhii sufragane: a Aradului şi a Caransebeşului (nou înfiinţată). Printr-o diplomă imperială, din 8 iulie 1865, se fixa teritoriul Episcopiei Aradului, care, pe lângă protopopiatele din judeţul Arad, primea şi parohiile româneşti din protopopiatele Hisiaş, Lipova, Timişoara, Cenad, Chichinda şi Becicherec, care aparţineau de Episcopia ortodoxă sârbă din Timişoara. În schimb, parohiile sârbeşti din dreapta Mureşului treceau la Episcopia sârbă. În aceste condiţii, Procopie Paşcovici a devenit sufragan al mitropolitului Andrei. În timpul episcopatului lui Procopie s-a construit noua Catedrală episcopală „Sfântul Ioan Botezătorul“ în Arad, care a fost sfinţită în 1864. În anul 1873, Procopie i-a urmat în scaunul mitropolitan lui Şaguna, iar în anul 1874 a fost ales patriarh la Karlovitz.